De curând, l-am văzut pe Papa Francisc rugându-se, împreună cu credincioșii, pentru pace. Încrezător, am așteptat ca bunul-exemplu al sfinției sale să fie urmat astfel încât, la ora înserării (însângerării), întreaga suflare a fiecărui sat și a fiecărui oraș să fie adunată la un loc pentru a se ruga și pentru a înălța, spre cer și spre „cezari”, năzuința de pace. Subliniez: întreaga suflare, nu doar cei tineri și temerari. E regretabil că tocmai noi, cei care am aflat, de la părinții și bunicii noștri, ce înseamnă ororile războiului trăit pe viu, stăm spășiți acasă, din comoditate, de spaimă… În … Citește mai departe
O lectură-lecție de patriotism
„Cartea Munților”, publicată în anul 1920 și reeditată în alte două rânduri: 1924 și 1970, are vădite valențe de vademecum al montaniarzilor, de Biblie a drumețiilor pe poteci de munte, însușiri datorate îmbinării armonioase a notelor de călătorie cu îndrumările pentru pregătirea și efectuarea unei excursii „situată la înălțime”.
Titlul cărții ne duce cu gândul la un manual de instrucțiuni, la o culegere cu prescripții și îndreptări de natură pur tehnică, și când colo, surprinzător, scrierea este cu totul altceva, nemaiîntâlnit până la ea, iar ceea ce frapează încă din debutul cărții este respectul și prețuirea închinată țăranului român.
Un sublim… cusut în chilim
Un străvechi proverb evreiesc subliniază că: „Dumnezeu nu a putut fi peste tot, așa că a creat mamele… ce înțeleg chiar și ce nu spune un copil.”
Din acest motiv, poate, în capătul îndepărtat al sălii de judecată aflăm, aproape de fiecare dată, o năframă de sub care licăresc doi ochi înlăcrimați ce dau vina pe întâmplare, pe împrejurări și cer, fără cuvinte, înțelegere și îngăduință pentru acuzat, reamintind că „iubirea unei mame rezistă în orice condiții: în onoare, ca și în dezonoare; chiar dacă suferă oprobriul lumii, nu se dezice de iubirea sa” – Washington Irving. Și sunt ferm … Citește mai departe
Simion Florea Marian
Sunt pe lume semeni ce apar în toată „splendoarea” lor – goi în trăiri și desculți la minte – imediat ce au fost deposedați de spoiala funcției, așa cum, limitați și complet debusolați îi regăsim în prag de pensie pe cei care au pus profesia pe primul plan. Nu e o chestiune măruntă, ci onorabilă, îndeplinirea îndatoririlor profesionale cum se cere și cum se cuvine, fără a conta că meritele și victoriile nu sunt recunoscute, că satisfacțiile nu sunt pe măsura efortului depus, sentimentul datoriei împlinite conferind un confort psihologic. Nu știu, însă, dacă este un fapt remarcabil sau reprobabil … Citește mai departe
Alba tăcere
Marele cărturar Nicolae Iorga, releva și recomanda: „În adâncul tăcut al sufletului zace aurul. (…) Tăcerea are glasurile ei de înțelepciune. Ascult-o!”, și tot el constata cu năduf: „De multe ori trebuie să taci pentru că ești convins… de prostia adversarului”, căci „Nebunul poate răspunde la orice întrebare a înțeleptului, înțeleptul tace la cele mai multe întrebări ale nebunului, iar prostul stă deoparte și zice că tot nebunul e mai deștept”.
Pe marginea tăcerii a cugetat și Dimitrie Cantemir: „Unii tac din înțelepciune, alții tac din prostie, oricum tăcerea lor vorbește”, în timp ce Abraham Lincoln sugera că „E mai … Citește mai departe