Bunicuța Bistriței

Așa cum banii trec dintr-un buzunar în altul și cum averile se fac și se desfac – arbitrar sau după un algoritm rămas încă necunoscut -, cam tot așa, de-a lungul istoriei, au sărit și satele dintr-un stat în altul, fiind ocupate când de o seminție, când de alta, după cum s-au succedat la stăpânire.

Din punct de vedere rutier (rămas la reprobabilul stadiu de drum rudimentar), Someșul Mare este legat de Bistrița Aurie prin Pasul Rotunda, dincolo de care ne întâmpină o localitate cu o istorie unică, atipică: Cârlibaba. Aici, timp de secole – chiar și pe vremea descălecării … Citește mai departe

Fascinația zborului

Inedite (stranii și surprinzătoare) sunt cuvintele rostite, cu aproape trei secole înainte de primul zbor cu un avion, de Leonardo da Vinci : „Odată ce ai încercat zborul, vei păși totdeauna pe pământ cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost și vei dori mereu să te întorci”. Această aspirație spre zbor a marelui geniu renascentist s-a materializat în diverse și cutezătoare proiecte, datele culese de el, despre atmosferă, fiind folosite apoi, la două veacuri distanță, pentru realizarea baloanelor cu heliu și hidrogen. Cu un astfel de balon, în anul 1783, s-a reușit întâia înălțare la cer a omului. … Citește mai departe

Între Dumnezeu și om

„De dragul lui Dumnezeu, ba nu de dragul lui, ci de dragul vostru, veniți-vă în fire. Înțelegeți nebunia vieții voastre. Măcar un ceas desprindeți-vă de fleacurile în care sunteți prinși și care vi se par atât de importante… Măcar un ceas desprindeți-vă de toate astea și priviți-vă viața, priviți-vă pe voi, priviți-vă sufletul care sălășluiește în trupul vostru pentru un timp scurt și incert, veniți-vă în fire, uitați-vă la voi și la viața din jurul vostru, înțelegeți toată nebunia voastră și înfiorați-vă. Înfiorați-vă și căutați-vă salvarea. (…) Veniți-vă în fire preț de-un ceas și veți vedea limpede că singurul … Citește mai departe

Mejda și țărușul

În paradisul pierdut – încă de la început -, nici un petecuț de pământ nu era împrejmuit. Adam și Eva erau liberi ca pasărea cerului. Nu s-au legat de nici un gard, pentru a-l păzi cu strășnicie. Nici de dezlegat calul de gard nu se preocupau (încă n-aveau încurcături ce necesitau identificarea unei ieșiri onorabile) și nici de sărit garduri la „vecinul sau vecina, cu idila…” nu putea fi încă vorba.

Ce „minune minunată” a fost lumea la facerea ei, fără garduri (precum este întinderea mării, a muntelui, deocamdată) și cu felurite lemne pline de poame dulci, până când Creatorul, … Citește mai departe

Galbena de… Apuseni

De ce-i spune Galbenă de Odobești la licoarea aurie ce curge din podgoriile vrâncene e la mintea cocoșului. Cum „domnia mea” mă trag din neamul iloanilor mici – porecliți cocoși – am priceput, din prima, această taină. Am avut însă mari bătăi de cap cu Galbena de Apuseni, sau de Apusen(ești) ori Apuseni(ești), cum i-ar preschimba chemarea frații noștri de dincolo de munți.

În vara anului 2007, când am „descălecat” pe Platoul Padiș, denumirea m-a nedumerit căci peste culmea ce străjuiește Cetățile Ponorului am aflat un pârâu ce izbucnește într-un izbuc și care, pe firul trufaș și tumultuos, formează o … Citește mai departe