Sunt convins că și la judecata de joi, și la Judecata de Apoi se acordă dreptul la apărare, la argumentare, la probare…, cu mențiunea că la înfățișarea finală, cu prilejul ultimului cuvânt, acuzatul va putea face referire expresă la îndeplinirea baremului de mântuire, prin punerea pe masa Judecătorului Suprem a „mândriilor vieții”, iar dacă expresia întrebuințată contravine cumva cerinței de smerenie o să le redefinesc degrabă ca izbânzi repurtate, ca virtuți acumulate… Și mai cred că pe lângă atuurile capitale: o familie, un copil, o casă, un pom…, sau considerate absolut necesare (fapta bună, vorba bună, starea bună…), în calcul, … Citește mai departe
Du-mă fericire-n sus…
După douăzeci de ani, de când am rostit fericit: „CE BINE CĂ EȘTI, CE MIRARE CĂ SUNT…”, raportul angelic de tură ar suna cam așa:
Stăpâne, l-am ocrotit (cât s-a putut !) și l-am călăuzit (cât m-a lăsat !) de când mi l-ai încredințat, și să știi că-n fiecare dimineață a zis – și n-a zis, suficient de apăsat – atotcuprinzătoarea frază: „Mulțumescu-ți Doamne, pentru această zi, minunată, de trăit”! Și poate nici seara târziu, îngenuncheat în fața icoanei, nu te-a cinstit îndeajuns de îndelung și nici nu s-a înfățișat, de fiecare dată, la ceas de bilanț, cum s-ar … Citește mai departe
Cumpăna
„Ascultă, Petre, zise Domnul, zâmbind acum cu bunătate, și tot raiul se lumină din nou, vreau să le dai o mână de ajutor românilor. Prea stau pe loc, prea se zbat ca peștele pe uscat! Trebuie să vezi, la fața locului, pricina. Da, îi știu eu! Li-e greu până s-apucă de-o treabă bună, că de lăsat se lasă repede. Dar nu-s oameni răi. Nu pot uita că, deși se mândresc, pe dreptate cu voinicia lor, cu vitejiile din urmă, în sinea lui, fiecare român își zice, când e vorba de Unire: „Minunea lui Dumnezeu a fost!” Îți spun eu, … Citește mai departe
CRISTUR și EU
Nebănuite sunt, nu o dată, voia și căile Domnului !
Pe lângă SATUL SFINTEI CRUCI „adesea am trecut…”, și anume prin gara umbrită de pini, în drum spre Cluj, și nu bănuit-am nicidecum…, că vine EA, în viața mea, și mă va conduce spre satul cu bunici.
Nici când am „descălecat”, demult, în acest sat, dreptatea ca s-o împart (de fapt, la o cercetare la fața locului într-un proces de grănițuire cu petit de revendicare și nu se cuvine să dau nume) n-am intuit c-o să devin, cândva, un cristurean și c-o să intru-n neamul clădit de Sălăgean, de Raț … Citește mai departe
Martha
Mă uit în urma zilei de ieri și mă minunez ce opțiuni electorale ni s-au oferit: doi candidați prăfuiți, scoși de la naftalină; doi pretendenți șmecheri, din cale-afară, și unși cu toate alifiile arivismului; doi olimpieni, rupți de realitatea cotidiană; vreo trei-patru pentru care pălăria funcției râvnite era atât de mare încât nu mai vedeau nimic în jur și cam toți agitând deasupra capului crucea, proferând discursuri patriotarde și jurându-se că n-au gustat din „usturoiul sistemului” și nici gura nu le miroase a fapte de corupție și a promisiuni deșarte. Și pe deasupra, mai toți n-au profesat nici măcar zece … Citește mai departe