Cotitura

O simplă zi, obişnuită, ce părea la fel ca oricare alta dinaintea ei, ne-a întâmpinat întâi cu grămăjoara de căsuţe somnoroase a satului de munte, situat în poiana dintre ape, iar mai apoi cu câțiva căpriori ieșiți la păscut, la marginea codrului în care păsăruicile ciripeau liniștite în coroanele copacilor.

Odată ajunși în golul alpin am asistat la zămislirea zorilor și revenirea pe cer a rotofeiului auriu cu chip bonom. Marea de ceaţă alburie nu-și părăsise încă culcușul făcut în căușul văilor și nici o adiere de vânt nu tulbura cuminţenia pământului.

Muntele era stăpânit de o armonie şi o … Citește mai departe

Grigore C. Moisil

Renumitul matematician Grigore C. Moisil (1906 – 1973), considerat părintele informaticii românești, își are obârșia în Țara Năsăudului.

Străbunicul savantului de renume mondial, Grigore V. Moisil (1814 – 1891), născut în localitatea Șant, fiind fiu de preot a urmat cariera tatălui, devenind paroh la Năsăud și vicar episcopal în districtul Rodnei în perioada 1859-1891, răstimp în care a dovedit o capacitate organizatorică și un devotament fără egal în lupta pentru cauza și drepturile grănicerilor năsăudeni, aducându-și aportul la înființarea Districtului Autonom al Năsăudului și la inaugurarea în anul 1863 a Gimnaziului din Năsăud, împlinindu-și astfel visul de a face din … Citește mai departe

Cărți de memorii

Am în bibliotecă două cărți fără de seamăn, două cărți de memorii la care țin în mod deosebit: „A TRĂI PENTRU A-ȚI POVESTI VIAȚA” scrisă de Gabriel Garcia Marquez și „RAPORT CĂTRE EL GRECO” scrisă de Nikos Kazantzakis.

Despre Gabriel Garcia Marquez nu am prea multe de spus. Ca despre orice și oricine a atins pragul perfecțiunii. E un scriitor citit pe tot mapamondul, iar creația sa literară e fenomenală. Am la Cluj un prieten procuror ce poate reda pasaje întregi din cărțile celebrului scriitor. Nici nu-i cum, căci îți rămân dăltuite în minte. Și cartea amintită merită citită. Abia … Citește mai departe

Biblia și Dreptul

Fiecare dintre noi avem parte de mici momente de revelaţie a balastului de gânduri şi griji, cărat continuu şi inutil, a rutinei ce te mână cu spinarea încovoiată de nimicuri şi capul plecat permanent în ţărână, în care realizezi cum trec anii pe lângă tine, iar tu, gonit de mărunțișuri, ai uitat să zăboveşti lângă clipe magice, a căror valoare o descoperi târziu, abia când ele sunt de mult prefăcute în prăfuite amintiri.

Citisem undeva-cândva, că un aristocrat erudit, pentru a-şi aduce mereu aminte de durata limitată a vieţii îşi aşezase pe biroul de lucru craniul strămoşului ce a pus … Citește mai departe

Simplitate

Provin dintr-o familie modestă. Tata a fost ceferist, iar mama casnică. Un singur salariu, patru copii, câteva animale și pământ relativ puţin. Dar cu toate acestea, deşi nu a fost îndestulată, am avut parte de o copilărie fericită, luminoasă și liniştită.

Cum casa natală era situată pe un platou așezat deasupra satului (numit Poderei) şi aflat nu departe de pădure, ne-am bucurat din plin de natură. Nu ne-am plictisit niciodată, chiar dacă arareori plecam de acasă, în vacanța de vară eventual, la bunicii din Bucovina.

Când se întâmpla ca tata să fie liber o zi întreagă, voioși și veseli plecam … Citește mai departe