Anomalia de a fi afabil

În fiecare an ce mi-e dat să-l trăiesc, mă regăsesc în glasul și în privirea fiecărui copil ce mă colindă, dar dintre toți colindătorii ce mi-au trecut pragul în Ajunul acestui Crăciun mi-a rămas lipit de suflet un băiat de cinci-șase anișori care, după primirea darului, m-a întrebat dacă îi dau voie să mă îmbrățișeze. Dragul de el…, umbla și cu îmbrățișatul, nu doar cu colindatul, și mai-nainte de a-i răspunde afirmativ, mama lui, ce se afla la câțiva pași în spatele lui și care ținea de mână o fetiță și mai mititică, a încercat să-i scuze îndrăzneala: „Iertați-l… Îi … Citește mai departe

Copaci îmbrățișați

În codrul de carpeni din Dealul Cetății (Bistrița) sunt răsfirați nenumărați copaci îmbrățișați. Nu sunt înlănțuiri simple, scurte, de bun-venit sau bun-rămas, ci uniuni ce înfruntă infinitul și care exprimă putere, protecție, siguranță, încredere, atenție, blândețe, bunătate, căldură…

Pentru a dărui și a primi, simultan, un grăunte de eternitate, îi putem imita practicând îmbrățișarea în fiecare zi. Strângerile sincere în brațe a celor dragi, îndelungate, puternice, împietrite, încărcate de tandrețe, cu sau fără cuvinte, cu sau fără mângâieri ori bătăi pe spate, privindu-ne în ochi sau cu capul așezat la pieptul ori pe umărul celuilalt alină dorul, alungă „norul”, luminează … Citește mai departe