Tag: Nikos Kazantzakis

Asinul și măslinul

La întâia căutătură, nu-s cinași deloc și totuși, deși are trupul scurt și capul mare cât o zi de post, asinul poartă în sine o doză de drăgălășenie, dată de ochii mari și urechile lungi, iar măslinul, chiar dacă nu are o coroană piramidală, iar frunzele bat într-o tentă prăfuită, de un verde-cenușiu, dă și el impresia de dichisire, de spilcuire.

În schimb, îndrăzneți și încăpățânați fiind amândoi, și cu personalități puternice, asinul și măslinul sunt, dincolo de orice îndoială, doi mari învingători. Măslinul, așa cum l-a lăsat Dumnezeu, cu trunchiul său chircit, chinuit, noduros, scorburos și răsucit e un … Citește mai departe

CUvântul

Măreția și importanța cuvântului în credința creștină este redată în partea de început a Evangheliei după Ioan, intitulată Întruparea Cuvântului și încărcată de tainice semnificații: „La început era Cuvântul, și cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. EL era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin EL; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără EL. În EL era viața, și viața era lumina oamenilor. (…) Și cuvântul s-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr” – un text biblic pe marginea căruia s-au tot dat, neîncetat, … Citește mai departe

Primăvara Paștilor

Cu riscul de a trece peste hotarul nesigur, sensibil, al saturației și cu promisiunea că nu o mai fac anul acesta, în cele ce urmează voi reda încă o colecție de „litere ilustrate”. Dacă Charles Dickens se pretează a fi citit iarna, în fotoliul din fața căminului, Nikos Kazantzakis e de preferat să fie lecturat primăvara, în fața ferestrei, frenezia narativă și explozia ideatică, ce caracterizează cărțile sale, asortându-se armonios cu elanul și entuziasmul naturii renăscute.

„Sărăcuțul lui Dumnezeu” – Nikos Kazantzakis

„Era primăvară, vreme însorită; pomii prinseră să înflorească; viile scoteau muguri, smochinii își deschideau primele lor frunzulițe fragede. … Citește mai departe

Din zăcământul cu înțelepciune a lui Nikos Kazantzakis

Simt o satisfacție specială, nu doar când împărtășesc impresii și imagini de călătorie, sau succinte informații de istorie locală, ori fărâme din înfăptuirile înaintașilor îngropați în uitare, ci și când ofer mici fragmente din cărțile citite sau recitite. Mi se pare parcă nepotrivit să păstrez doar pentru mine un filon de înțelepciune peste care am dat între coperțile unei cărți. Mânat de acest motiv caut să culeg cu grijă micile perle de vorbe meșterite și să le adun într-un fel de potpuriu, de „aluat literar” ce poate fi frământat în covata minții noastre și așezat apoi la copt înăuntrul sufletului … Citește mai departe

Din traista cu învățăminte a lui Nikos Kazantzakis

O mare parte din suferința suportată de omenire a avut și încă își mai are sorgintea într-o culpabilă lipsă de toleranță. Din pricina ei, periodic, s-au ivit înălțări pe un imaginar piedestal, consecința imediată fiind rușinoasa înrobire, prigonire sau exterminare a unor rase ori etnii. Inchiziția, cruciadele și violentele schisme religioase: între catolici și protestanți, în comunitatea creștină, între sunniți și șiiți, în lumea musulmană, s-au fundamentat pe incapacitatea oamenilor de a accepta o altă opinie, de a respecta o altă credință, de a înțelege că avem dreptul de a fi diferiți.

În răstimpul comunist a fost interzisă Oastea Domnului … Citește mai departe