Acasă… la Alb-Împărat

Satisfacțiile turistului care urcă la munte doar când e sigur de senin sunt plate, mărunte, victoriile de vârf fiind rezervate doar celor încearcă…, care îndrăznesc…, care își asumă riscuri…, care s-au ridicat degrabă din pat deși toată noaptea a plouat (în timp ce la munte a nins bogat), își lasă mașinile la poalele pădurii cuprinse de ceață și urcă, pe cărări pierdute, spre cer, până dincolo de norii coborâți peste lume. Și pentru a-mi argumenta afirmația o să mă folosesc de imaginile surprinse de tovarășii mei de munte cu prilejul unei ascensiuni în Munții Călimani, cu mențiunea că în cele … Citește mai departe

Între două focuri din Călimani

Ceasul focului la munte! Sute de ceasuri am petrecut la foc, ziua și noaptea, vara și iarna, pe vârfuri și în văi, în stâne, la schit sau într-o casă de adăpost; toate erau înzestrate cu același farmec, iar fiecare și cu farmecul său deosebit, căci fiecare foc are un suflet individual. (…) Dulce e clipa, când cel dântâi cârlionț de fum albăstrui se ridică din mica piramidă de cetină și de surcele așezate cu chibzuială. Și nu te superi, ci râzi și te bucuri, chiar atunci când rotogolul ușor se schimbă într-un nor gros, alb, înecăcios și care adesea Citește mai departe