Author: Justeţe.ro

Apa

N-am să trec cu vederea că astăzi e ziua mondială a apei … cea de toate zilele, chiar cu riscul de a se spune că sunt rupt de realitate, adică deconectat de la năpasta care a năvălit năprasnic peste noi, și că mă ocup în clipe de cumpănă cu aspecte de natură voluptorie – un cuvânt care nu există în DEX, dar în terminologia juridică are înțelesul de lucru care nu este util, făcut în scop de lux și plăcere.

Acest oxid de hidrogen (pe seama lui circulă gluma că e zămislit dintr-o mamă și doi tați) este un element … Citește mai departe

Normalitate

Data de 21 martie e pentru mine o zi aparte: e ziua de naștere a bunicului Macedon. S-a născut în anul 1897 și a murit în 1985, în ultima mea zi de liceu. Un om înțelept, cu mintea deschisă la nou și cugetul curat și cumpătat, cum rar de-a lungul vieții am mai aflat. Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze în tabăra drepților.

E o zi în care s-au petrecut și alte evenimente importante: a intrat în vigoare Codul Civil al lui Napoleon (1804), preluat de România în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza și care a rămas în vigoare … Citește mai departe

Cărți criptate

Când distanțarea socială devine absolut necesară, interacțiunea umană directă și deschisă, cu care am fost învățați, poate fi compensată corespunzător cu lectura. Descartes spunea: „Să citești cărți bune este ca și cum ai purta o conversație cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute”, iar Charles W Eliot afirma: „Cărțile sunt prietenii cei mai liniștiți, consilierii cei mai accesibili și înțelepți, precum și profesorii cei mai răbdători”.

Cel care nu citește e un om sărac spiritual, ancorat doar în realitatea cotidiană. Când o carte (călăuză credincioasă) te așteaptă cuminte pe biroul din bibliotecă sau așezată pe noptieră, la căpătâiul … Citește mai departe

Mimetismul

Când o turmă de păcuine e scoasă la păscut fără stăpân, capetele plecate ale oilor au ochii ațintiți fără încetare pe ce face vecina din stânga și cum face cumătra din dreapta. E îndeajuns ca una singură să o ia iute spre tăpșanul din deal, ca toate să se ducă repede în direcția aceea, convinse fiind că răzvrătita a aflat de la cineva că nicăieri nu e nutrețul mai gras ca acolo. Nici nu ajung toate oile în acel loc, când i se năzare alteia că ar fi mai potrivit pentru pășunat versantul însorit și, cum face primii pași înspre … Citește mai departe

Cetatea Veche a Bistriței

În vremuri vitrege este esențial să ne păstrăm mintea întreagă: curată, calmă și cumpătată. Dacă o lăsăm pradă emoțiilor ori o abandonăm în răspântia tuturor vorbelor vânturate de-a valma, devine toxică și întunecă orizontul sufletului, riscând astfel să ne prăbușim în noi ca un copac putred ori să coborâm involuntar înlăuntrul sedimentelor noastre slinoase, a instinctelor primitive latente și să aducem la lumină lucruri ce nu fac cinste unui om rațional.

După iureșul și vacarmul în care ne-am dedat să ne ducem existența, filmul vieții noastre e pus inopinat pe „mute” și se derulează cu încetinitorul. Este, dincolo de orice … Citește mai departe