Author: Justeţe.ro

IL-VA (Valea cu lut)

E îndeobște cunoscut că istoria e îngropată adânc în uitare, tălmăcirea trecutului echivalând, adesea, cu pescuitul în ape tulburi, folosind drept momeală presupunerile și aducând la lumină doar probabilități. Prin urmare, și adevărul despre începuturile dobândirii unei denumiri de către o localitate rămâne ascuns sub cenușa vremurilor ce s-au succedat, neputând fi probat cu acte și fapte situate la nivel de încredere deplină.

În această ultimă privință, la ceva timp după ce s-a împlinit sortitul: de a veni pe lume în cea mai mititică și mai din capăt dintre Ilve, am descoperit că nu e, de fapt, un sat cu … Citește mai departe

Drojdiile discordiei

Dacă, în genere, omul n-ar avea o părere foarte bună despre sine însuși și, în contra-pondere, o părere proastă despre aproapele său, nu ar râvni mereu la ce aparține altuia și nici nu ar adopta o atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și, implicit, de nesocotire a preocupărilor celuilalt, am avea, mereu, parte de pace și prosperitate.

„Scârba-i spornică” – glăsuiau bătrânii satelor – și ia amploare ca un bulgăre de zăpadă pornit pe pantă, în progresie aritmetică ( și într-o aritmie progresivă) potrivit principiului patentat încă din zorii istoriei: „unul spune azi două, într-o doară, celălalt răspunde mâine … Citește mai departe

CUvântul

Măreția și importanța cuvântului în credința creștină este redată în partea de început a Evangheliei după Ioan, intitulată Întruparea Cuvântului și încărcată de tainice semnificații: „La început era Cuvântul, și cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. EL era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin EL; și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără EL. În EL era viața, și viața era lumina oamenilor. (…) Și cuvântul s-a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr” – un text biblic pe marginea căruia s-au tot dat, neîncetat, … Citește mai departe

O întoarcere-n timp

De când mă știu – și sunt ceva ani – mă culc butuc și mă „deștept” (trezesc) hăbăuc, ca un bursuc, după hibernare. Arareori mi se-ntâmplă să visez câte ceva demn de ținut minte. Nu am încercat însă niciodată să le descifrez, să le interpretez, ci dimpotrivă, am căutat să le pun în practică. În acest sens, cu ceva vreme în urmă, când am visat că eram la o petrecere cu câțiva cunoscuți de-ai mei, dar care nu se știau cu toții între ei, am identificat un prilej potrivit pentru a invita, la o cabană, rudele, colegii și prietenii ce … Citește mai departe

INImoara

O denumire de alint dată adesea, cu inocență, de copii, dar care are un tâlc implicit (inima măcinând necontenit), bătrânii satelor obișnuind să-i zică animă și făcând-o sălaș al simțirilor, al suferințelor…

Că inima înflorește în iubire – cunoscând infinitul – și că iubirea e singura cheie a inimii, ne șoptesc și versurile ce strălucesc de îndată ce gândul cade pe corzile inimii: : „Există iubirea care nu va dispărea, / Ești aici, nu mai mi-e frică de nimic, / Și știu că inima mea va continua să bată, / Vom sta așa pentru totdeauna, / Ești ferit (salvat) în … Citește mai departe