E îndeobște cunoscut că istoria e îngropată adânc în uitare, tălmăcirea trecutului echivalând, adesea, cu pescuitul în ape tulburi, folosind drept momeală presupunerile și aducând la lumină doar probabilități. Prin urmare, și adevărul despre începuturile dobândirii unei denumiri de către o localitate rămâne ascuns sub cenușa vremurilor ce s-au succedat, neputând fi probat cu acte și fapte situate la nivel de încredere deplină.
În această ultimă privință, la ceva timp după ce s-a împlinit sortitul: de a veni pe lume în cea mai mititică și mai din capăt dintre Ilve, am descoperit că nu e, de fapt, un sat cu … Citește mai departe