În cuprinsul romanului „Quo vadis” -pentru care, în anul 1905, scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură – apare și un personaj istoric inedit: Caius Petronius, cel care a scris „Satyricon” (o satiră a epocii romane din timpul domniei lui Nero) și care a fost poreclit „elegantiae arbiter” de către contemporanii săi.
Și domnului avocat Corneliu Milea (24.11.1942 – 03.05.2021), ce a îndeplinit … Citește mai departe
Uitarea nu este, neapărat, o problemă de memorie. Și nici nu e de condamnat când este selectivă și folosită cu folos ca un sorb pentru stres, ca un sifon emoțional pentru toată gama de tulburări sufletești negative, dăunătoare: suferințe cumplite, eșecuri capitale, regrete obsesive… atâta timp cât ne redă puterea de a relua, de a merge mai departe.
Circula cândva o povestioară potrivit căreia, întrebat fiind ce vârstă are, un pacient ce urma să fie supus unei operații complicate pe cord a răspuns că peste șase luni urmează să împlinească 80 de ani, la care medicul, luat prin surprindere, a … Citește mai departe
Chiar dacă pare un subiect plictisitor și lipsit de însemnătate, nu pot trece cu vederea faptul că „botezul numelui” dat lucrurilor și locurilor a reprezentat un proces complicat și care s-a derulat necontenit, nu separat, ci interconectat la toate limbile „Babilonului”, fără a se putea lămuri cu exactitate de ce ridicăturii de pământ ce trece de opt sute de metri altitudine românii i-au atribuit termenul de munte, în timp ce alții îi spun mountain, berg, dag ori hegy, iar adânciturii alungite străbătută de un râu românii i-au zis vale, iar ceilalți au denumit-o valley, tall, vadi sau volgy.
Și atribuirea … Citește mai departe
Cu riscul de a trece peste hotarul nesigur, sensibil, al saturației și cu promisiunea că nu o mai fac anul acesta, în cele ce urmează voi reda încă o colecție de „litere ilustrate”. Dacă Charles Dickens se pretează a fi citit iarna, în fotoliul din fața căminului, Nikos Kazantzakis e de preferat să fie lecturat primăvara, în fața ferestrei, frenezia narativă și explozia ideatică, ce caracterizează cărțile sale, asortându-se armonios cu elanul și entuziasmul naturii renăscute.
„Sărăcuțul lui Dumnezeu” – Nikos Kazantzakis
„Era primăvară, vreme însorită; pomii prinseră să înflorească; viile scoteau muguri, smochinii își deschideau primele lor frunzulițe fragede. … Citește mai departe
Beneșul e un avanpost montan amplasat pe Culmea Curățelului ce leagă Vf. Ineu de comuna Rodna și care este cuprinsă între Cobășel și Baia (Valea Vinului).
