Author: Justeţe.ro

Din traista cu învățăminte a lui Nikos Kazantzakis

O mare parte din suferința suportată de omenire a avut și încă își mai are sorgintea într-o culpabilă lipsă de toleranță. Din pricina ei, periodic, s-au ivit înălțări pe un imaginar piedestal, consecința imediată fiind rușinoasa înrobire, prigonire sau exterminare a unor rase ori etnii. Inchiziția, cruciadele și violentele schisme religioase: între catolici și protestanți, în comunitatea creștină, între sunniți și șiiți, în lumea musulmană, s-au fundamentat pe incapacitatea oamenilor de a accepta o altă opinie, de a respecta o altă credință, de a înțelege că avem dreptul de a fi diferiți.

În răstimpul comunist a fost interzisă Oastea Domnului … Citește mai departe

Încâlcitele ițe

„Pentru fiecare om e un drum către fericire, acela pe care e chemat să meargă. Unii nu-l găsesc niciodată. Cei cuminți încearcă până la moarte. Cei mai mulți se trântesc la pământ și plâng că sunt nenorociți.” -Nicolae Iorga

În fiecare moment, dacă omul pune „jocul” pe pauză și aruncă o privire în urmă zărește cum curge o cărăruie, una singură, cea pe care a venit, în schimb, în fața lui, se deschid mai multe, într-un amplu evantai. Peste tot pământul sunt presărate cardinale răspântii sau banale intersecții, din care se separă drumeaguri fără marcaje și indicatoare: liniare sau în … Citește mai departe

Ioan Căianu

Unii ne recomandă să punem un țel precis în cătarea marilor ambiții, în timp ce alții ne povățuiesc să pășim „în orb”, fără busolă, și să trăim de pe o zi pe alta, fără vreun plan prestabilit. Unii consideră că fiecare dintre noi, la final de traseu, vom prezenta arbitrului central foaia de parcurs și darea de seamă, în timp ce alții apreciază că nu va opera nici o descărcare de gestiune și că nu vom avea de dat nimănui socoteală, topindu-ne în neantul teluric din care întâmplător ne-am ivit. Unii caută să urce pe treptele iluminării și spun că … Citește mai departe

Inerenta înnoire

Bătrânii satelor obișnuiesc să spună că nu se cade să intrăm în post dacă nu ne-am împăcat cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu, și că nici nu se cuvine să întâmpinăm Sfintele Sărbători într-o stare de îmbuibare. Ca orice nou început (de an, de lună, de zi…) și Lăsatul Secului poate prilejui o reînnoire a jurămintelor de îndreptare, de schimbare morală, un punct zero în foaia de parcurs, de resetare, în sensul că putem șterge trecutul și să luăm în calcul numai greșelile și erorile săvârșite dincolo de linia imaginar trasată în traiul nostru cotidian.

Perioadele de prohibiție … Citește mai departe

Spirit renăscut

Lumea ar deveni, pe dată, mult mai bună și mai frumoasă, dacă omul ar umbla cu cântarul după el pentru a putea cumpăni cum se cuvine ceea ce dăruiește și ceea ce primește de la celălalt: om, pom, loc sau „dobitoc”. Din păcate, nu prea luăm aminte la acest „amănunt”, fiind tentați să culegem cu brațele larg deschise și să oferim cât prindem între două degete: pretenții mari și bunăvoință mică, dorințe de rod bogat de la un copac plin de omizi, de la un ogor năpădit de buruieni, ori impunerea de sluj și strajă pe viață pentru un os … Citește mai departe