Lumea ar deveni, pe dată, mult mai bună și mai frumoasă, dacă omul ar umbla cu cântarul după el pentru a putea cumpăni cum se cuvine ceea ce dăruiește și ceea ce primește de la celălalt: om, pom, loc sau „dobitoc”. Din păcate, nu prea luăm aminte la acest „amănunt”, fiind tentați să culegem cu brațele larg deschise și să oferim cât prindem între două degete: pretenții mari și bunăvoință mică, dorințe de rod bogat de la un copac plin de omizi, de la un ogor năpădit de buruieni, ori impunerea de sluj și strajă pe viață pentru un os … Citește mai departe