Unii ne recomandă să punem un țel precis în cătarea marilor ambiții, în timp ce alții ne povățuiesc să pășim „în orb”, fără busolă, și să trăim de pe o zi pe alta, fără vreun plan prestabilit. Unii consideră că fiecare dintre noi, la final de traseu, vom prezenta arbitrului central foaia de parcurs și darea de seamă, în timp ce alții apreciază că nu va opera nici o descărcare de gestiune și că nu vom avea de dat nimănui socoteală, topindu-ne în neantul teluric din care întâmplător ne-am ivit. Unii caută să urce pe treptele iluminării și spun că … Citește mai departe