Author: Justeţe.ro

Ilustrate

Pe zi ce trece intrăm parcă tot mai adânc sub fascinația realității virtuale, a împărăției artificialului și superficialului.

Coasa, calul și căruța au fost înlocuite toate cu motoare. Și mersul pe munte se face frecvent cu piciorul pe pedala care „mugește” și ară, nu doar pe potecă, ca odinioară. Plasticul a pus stăpânire pe pământ. Succesul se măsoară în bani. Și lista poate continua: cartea pierde lupta cu ecranul, carnea crește în laborator, roboții se multiplică și diversifică exponențial…

Într-o astfel de lume, de-a dreptul nebună, în care trăim mai mult singuri, decât împreună, și scrisul de mână pare un … Citește mai departe

Cărți cu pacienți

Dacă pentru tata, cea mai importantă zi din iarnă era aceea în care tăia porcul, iar pentru bunicul „boboteaza”, când venea popa cu crucea, eu am adorat întotdeauna Crăciunul cel luminat și de fiecare dată cu regret am constatat că parcă prea repede totul s-a terminat.

Față de alți ani nu am avut prea mulți colindători: doar vecinii de peste drum, dintre care cei doi mai măricei au cântat iar cel mititel, plin de el, a spus în încheiere: „Și amu să ne dați bomboane și bănuți!”, o mamă cu doi copilași, ce insistau să țină separat banii primiți, și … Citește mai departe

Revirimentul renașterii.

În munții cei cărunți, acum, când totul e tăcere de cristal, sub tavanul dalb și creștetul lipit de glie, florile dorm duse, în vise dulci, cu raze de soare, cu albine, cu picături de ploaie și adieri de vânt. Doar două stau de veghe la redeșteptare: ghiocelul și soața lui, brândușa, povestind în șoaptă despre câte au fost și iarăși o să fie.

Dacă natura poate renaște în fiecare primăvară, și spiritul nostru se poate reînnoi, cu bucurie, de Crăciun.… Citește mai departe

„Nu-ți cere osândă, omule!”

Nu cred că pur întâmplător cea mai frumoasă sărbătoare de peste an a fost așezată în calendar atât de aproape de solstițiul de iarnă, în apogeul întunericului, ci ca să compenseze noaptea cea lungă și să pună în evidență nașterea și creșterea luminii ce unește cerul și pământul, ori chiar rocada realizată între cele două lumi, susul fiind acum adesea cenușiu, în timp ce josul este strălucitor, cu scânteieri de stele.

Coincidență, sau poate nu tocmai, și Revoluția Română a fost înfăptuită în cursul solstițiului de iarnă, după ce a fost atins punctul minim altitudinal al întunericului, al foamei și … Citește mai departe

„Gândurele”

Uneori, fără să ne impună cineva, ne luăm un jug greu, tiranic chiar, nu al obligației de a da, de a dărui, cum poate ar cam trebui, ci al obligației de a face, stabilindu-ne singuri un sever caiet de sarcini, de îndatoriri individuale împovărătoare, de proiecte și planuri de realizare, ce ne urmăresc, ne chinuiesc, ne obsedează, chiar și în banala luptă pe care o purtăm cu tot ce înseamnă curățenie, cumpărături și pregătiri de Crăciun.

E firesc să avem vise de devenire și de dobândire a căror aducere la împlinire presupune executarea unor obligații de a face. Dăunător însă, … Citește mai departe