Author: Justeţe.ro

Pregătirea plecării

Trebuie să ne rânduim plecarea asemeni iubitorilor de munte, nerăbdători de apropiata revedere și care-și pregătesc în tăcere și cu migală rucsacul de drumeție.

Pregătirea temeinică ce precede orice ascensiune este singura de natură a asigura siguranța și stăpânirea de sine, absolut necesare escaladării. Este exclus să plecăm la drum în pripă și nepregătiți, rostind cuvinte de încurajare („ A fi cumva! ”) sau de consolare („ E bine și așa! ”), ci numai după alegerea unui itinerar adecvat abilităților fizice ale participanților, după planificarea rațională a etapelor ce urmează a fi parcurse și o prealabilă informare cu privire la … Citește mai departe

Munții Bihorului – Cetățile Ponorului

Deși pare banală, fiindcă în mod normal nu e nicicum (fără culoare, gust și miros), și chiar dacă nu-i acordăm respectul care i se cuvine, picătura de apă este cea care face diferența între pustiul de piatră și viul cel voios și verde. Viața vine pe lume prin mijlocirea apei și rămâne indisolubil legată de aceasta și ființa, și sămânța, și alternanța anotimpurilor. „Essentia” planetei albastre nu e un simplu solvent, ci sufletul (și răsufletul) pământului, fermentul care-l frământă, unealta anume uitată-n lume de „Marele Creator” spre desăvârșirea lucrării sale și care necontenit sapă, străpunge, sfărâmă, stinge, schimbă, șterge, șlefuiește…… Citește mai departe

Cărți alese

„Orice sfânt are un trecut, orice păcătos are un viitor” – Oscar Wilde

Spre deosebire de justiția pământeană, unde există coduri ce incriminează anumite acțiuni ca infracțiuni, ce statornicesc criterii de evaluare a pericolului social, cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori diminuează gradul de vinovăție al făptuitorului, și care stabilesc sancțiuni specifice, inclusiv modalitatea de ispășire a acestora, înfăptuirea judecății divine este înveșmântată într-un văl de nepătruns. Pare un paradox, o imperfecțiune a creației, dar nu cred că este pur întâmplător, căci înfruptarea din pomul cunoașterii ne-a deschis definitiv „ochii” conștiinței asupra hotarului dintre bine și rău – … Citește mai departe

Vasile Nașcu

O veche vorbă românească rostește răspicat că: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți îndeasă nimic în traistă”.

Ca atare, e de preferat să nu stăm spășiți în „crucea drumului” , cu mâinile așezate în poală, pentru a fi miluiți cu câte ceva, chiar dacă disputa cu destinul e asemeni luptei cu zmeul din povești: îndelungată, aprigă și nedecisă până în ultimul moment. Uneori se prea poate ca seara târziu să adormim abătuți, ori chiar hotărâți să renunțăm la confruntarea cu soarta cea șireată, dar pentru a fi declarați învingători este absolut necesar ca dimineața devreme să o luăm cu perseverență de … Citește mai departe

Cuvântul

Cuvântul reprezintă nota distinctivă și axul central al existenței umane, oratoria fiind ridicată încă din antichitate la rang de artă. Decisivă a fost contribuția cuvântului și la izvoarele istoriei. Instigarea la înfruptarea din pomul cunoașterii s-a făcut pe calea cuvintelor și tot de cuvinte, grele, de blestem, a fost însoțită izgonirea din eden. Păcatul poate fi așezat în trei tipare: lucrul, gândul și cuvântul, iar edificarea grandiosului turn babilonian a eșuat tot cu aportul cuvântului. Paradoxal însă, chiar și după amestecarea limbilor pământului, cuvântul respect are, aproape pretutindeni, același înțeles. Nu este o simplă întâmplare nici apropierea fonetică dintre vânt … Citește mai departe