Teofil Herineanu

E lesne să aruncăm cu piatra ori să condamnăm pe cineva, fără a căuta să ne așezăm în locul celui vizat și fără a cerceta contextul faptic al acțiunii sau inacțiunii ce i se impută, tot așa cum e ușor să facem pe vitejii și pe grozavii după ce războiul a luat sfârșit, spunând că noi am fi reușit să înfăptuim lucruri mult mai mărețe dacă ni s-ar fi oferit o asemenea ocazie.

După cel de-al doilea război mondial, când România a fost împinsă pe tărâmul comunismului și doar câțiva cutezători și-au luat arma și au urcat în munți, însuflețiți … Citește mai departe

Diferiți

Codrul e tărâmul tainic în care copacii și-au dat întâlnire. Nu seamănă unul cu altul, cum nu sunt identici nici copiii ce provin din aceiași părinți, căci nu doar amprenta genetică contează, ci și ambiția, înclinațiile și anturajul, putând răsări un vlăstar aristocratic chiar și într-o tufă sălbatică – posibilitate edificator expusă de Jane Austen în romanul „Mândrie și prejudecată”.

Înalți și drepți, ori contorsionați și piperniciți, cu ace sau frunze ce foșnesc, cu scoarța albă, neagră sau galbenă, cutată ori netedă, curată, toți copacii au fost întâi semințe, toți vor pe verticală și să vadă cerul, toți tac neclintiți, … Citește mai departe

Suveniruri

Sunt drumuri ce ne caută demult.

Și-ajung la noi când noi suntem plecați

În căutarea lor pe alte drumuri. (O. Paler)

Călători suntem, și pe drumuri mereu, în deslușirea destinului, în aflarea fericirii, în căutarea adevărului, a armoniei lăuntrice, a iubirii și a înțelepciunii, a dreptății, a paradisului pierdut… Nu știm cu precizie destinația și distanța, și nici itinerarul, dar călcăm necontenit cărările întortocheate, cărând valiza cu vise și optând adesea pentru cele bătătorite, care nu duc nicăieri.

În fața păienjenișului de drumuri, ce încep unul din altul și se multiplică la nesfârșit, urcăm și coborâm, ca pe o cale … Citește mai departe

Îngerul are chip de mamă

Mama (nu femeia) și copilul vin pe lume deodată, la naștere, după marile emoții din răstimpul de așteptare. Cu mâna petrecută tandru peste pântecul cu prunc, se roagă fierbinte ca rodul dragostei să fie un pui de om frumos și sănătos. Din leagăn zărim apoi chipul ei cald și auzim cântul ei duios, și tot mamei îi datorăm pasul, cuvântul și cei „șapte ani de acasă”. E la căpătâiul patului când suntem bolnavi, ne sărută pe frunte și ne mângâie când gângurim, însetați de răsfăț. O doare cumplit, dar tace, când nu-i mai dăm mâna pe stradă, când vrem să … Citește mai departe

Andrei Mureșanu

Am citit de curând o carte scrisă de Irving Stone într-o tentă tristă, dulce-amăruie: „Bucuria vieții” (în alte traduceri „Pofta de viață”) – un roman biografic bazat pe viața pictorului olandez Vincent van Gogh și care pune în lumină frământările și greutățile existențiale ale celui care nu a reușit să vândă aproape nimic în timpul vieții sale, deși pânzele sale, cumpărate aproape în totalitate de fratele său dintr-un sentiment de milă, sunt astăzi celebre în întreaga lume și valorează multe milioane de euro.

O soartă similară i-a fost hărăzită poetului național (Mihai Eminescu), precum și prietenului său, marele povestitor al … Citește mai departe