Pentru om, ca veșnic – și vajnic – călător, mi se pare normală și necesară curiozitatea care-l îndeamnă să vrea, să vadă, să descopere, să cunoască, să înțeleagă… De la această premisă pornesc și astăzi când prezint succint un traseu de toată ziua, sau altfel spus: de orice vreme și pentru orice mărime de ghete, pe care l-am îndrăgit de la prima întâlnire, pe care l-am făcut, nu o dată, chiar și de unul singur (fiind vorba de un loc sigur, aflat la îndemână) și pe care-l percep ca pe un refugiu potrivit pentru una bucată zi lungă, caniculară de … Citește mai departe
Category: Drumeții montane
Nu vrei ?… Să urci LA CELE TREI…
… vârfuri îngemănate, din culmea „cale de-un ceas” a Țibleșului, în data de 20 iulie, de Sf. Ilie ? De ce tocmai atunci ? Dintr-un prim motiv de natură pragmatică, căci nemarcat cum din păcate încă mai este – nu știu care sunt argumentele celor de la Salvamont – probabilitatea de a vă rătăci pe munte este minimă, Țibleșul fiind în acea zi plin de pelerini, ce urcă, spre „creștetul cu trei capete”, de pe toate potecile și dinspre toate zările pământului. Și mai e un motiv pentru care vă recomand, cu toată dragostea, să acceptați această mică jertfă spirituală: … Citește mai departe
De nota zece, cu steluță
De fapt, cu steluțe mii, aurii-argintii, de „Narcissus STELLAris”, ce nu sunt nicidecum căzătoare, ci urcătoare, înălțându-se tainic „din piatră seacă”, în înălțimile Masivului Saca, din Munții Rodnei (se zice că e altitudinea carpatină cea mai mare la care s-au cățărat) și o fac, în alb imaculat, pentru a pecetlui renașterea anuală alpină, fără a conta, în fond, câtuși de puțin, dacă au fost sădite, la începuturile lumii, de însuși Dumnezeu ori cultivate, în cadrul unui experiment – cum am auzit, la un moment dat, din gura satului – de către juristul și biologul Florian Porcius (de loc din Rodna), … Citește mai departe
Pe Calea Crucii Cobășelului
În condițiile în care nu ne cunoaștem, îndeajuns de bine, nici pe noi, și cu atât mai puțin nu bănuim de ce suntem în stare într-o situație limită, n-am cum să nu remarc ce doză mare de adevăr conține cunoscutul preambul „de creangă”, sens în care apelez pios la el și zic: „Nu știu alții cum sunt, dar eu” iau aminte la fiecare potrivire întâmplătoare, chiar dacă se dovedește o simplă coincidență, căutând să extrag toate semnificațiile, așa cum s-au petrecut lucrurile și în primăvara – și implicit Postul Mare – din acest an când, după ce am urmat crucea … Citește mai departe
Meri la zâne, măi române !
Titlul dat mi-a readus în minte o glumă despre dieta cu mere a ardeleanului de altădată: „Mere ș-o slană, ș-o brânză grasă, ș-o ceapă, de apă, crăpată cu pumnul. Mere ș-o zamă acră de lășcuțe. Mere ș-o tocană cipărată de jițăl. Mere ș-o „polă prinsă-n brâu”. Mere ș-un deț de țuică de pome…”
Dar revenind la îndemnul de început, țin să-l subliniez și să-l argumentez invocând întâi un paradox: omul, uneori, vede (limpede și de aproape), dar nu crede, iar alteori crede, fără să vadă nimic (dar asta nu e rău, căci „Numai cu inima se poate vedea corect. … Citește mai departe