În Băile Herculane, unde stau alături, în ruine, două unități hoteliere: Traian și Decebal, putem afla cu adevărat cine suntem: un neam născut din doi „tați neînfricați”, dar crescut fără o „mamă cu năframă” care să ne învețe că se pot face multe și cu puțin, dacă ești grijuliu și gospodar; că într-o casă (și implicit într-o țară) trebuie zi de zi să cureți, să cârpești… căci altfel toate câte le-ai primit de la părinți se surpă și se năruie și, mai ales, că n-are nici un rost să te mândrești cu încăperile largi și pline cu lucruri de preț … Citește mai departe
Category: Drumeții montane
Tinovul din Poiana Ștampei
Tinovul Mare este situat la hotarul dintre Ardeal și Bucovina, la poalele Călimanilor și în covata Depresiunii Dornelor, pe raza localității Poiana-Ștampei – satul străjuit de șirul de mesteceni -, și reprezintă cea mai întinsă rezervație de turbă din România. Accesul este foarte facil (și pentru cei mari, și pentru cei mici) și nu necesită nici un fel de echipament căci se află amplasat între drumul ce duce la Dornișoara și șoseaua care face legătura între Bistrița și Suceava, iar traversarea lui se face pe un podeț de lemn în linie dreaptă și lung de aproape o mie de metri. … Citește mai departe
„La cărți” în Munții Rodnei
Avem și noi, năsăudenii, „Arieșul” (Anieșul) nostru, cu nimic mai prejos față de „aurul” apusenilor, un râu spumant, integral de interior, de lung parcurs (peste 20 km), cu porțiuni repetate de defileu și un uluitor bazin de colectare având aspectul unui amplu arc de cerc deschis între Vf. Repedea (2074 m) și Vf. Omului (2134 m), deservind pe versantul sudic aproape o treime din culmea principală a Munților Rodnei în lungime totală de 55 km.
Până la inundațiile din anul 1970 Anieșul se asemăna izbitor cu Vaserul, inclusiv la capitolul sălbăticie și priveliști pitorești, pe lângă matca râului și după … Citește mai departe
Dreapta cumpănă
De prin cărțile scrise de înțelepți am reținut că suma viciilor este constantă, cum la fel pare și suma vicisitudinilor vieții, iar de la oamenii obișnuiți am aflat că „acolo unde este minte multă, afli și prostie tot pe atâta”. Fiecare afirmație conține câte un sâmbure de adevăr, căci nu este om fără imperfecțiuni și care să nu aibă în viață parte de năpaste, iar în ceea ce privește hotarul dintre geniu și nebun nu o dată s-a întâmplat să nu fie clar conturat. Personal, cred că binele și răul, ca și norocul și ghinionul de altfel, ne sunt echitabil … Citește mai departe
La obârșia râului Bistrița
Așa cum, uneori, uităm să-l apreciem, să-l complimentăm pe cel de lângă noi, pe „omul meu”, cum frumos spuneau bătrânii, tot așa uităm să urcăm și să contemplăm un munte ce pornește din spatele casei noastre înspre înălțimile tămâiate de cer. Că Munții Rodnei sunt cristalini prin constituţie şi alpini prin caracter, că domină imperial împrejurimile și par o cetate naturală impunătoare, înveşmântată în codrii seculari şi împodobită cu lacuri glaciare şi râuri spumante, o știu toți străinii întâlniți pe cărări: cehi, slovaci, polonezi, nemți, olandezi… Numai nouă, „apropiașilor”, ce stăm la doar două-trei sate distanță, nu prea ne pasă … Citește mai departe