În lumea satului – clădită cândva numai din lemn și piatră – dăm la tot pasul de pietre: din capul unghiului, de hotar, de temelie, de încercare, de poticnire, de moară…, iar vocabularul țăranului român e înțesat de expresii presărate cu pietre: a fi de piatră (fără milă); a fi tare ca piatra (sănătos tun), a avea o piatră pe inimă (un necaz sau o neliniște); a pune prima piatră (unei lucrări); a scoate galbeni și din piatră-seacă; a pune carul în pietre (în dungă); a se lăsa un ger de crapă pietrele; a număra pietrele (a umbla fără rost); … Citește mai departe
Category: Drumeții montane
Coroana Corongișului
Deunăzi, i-am dedicat Corongișului drumeția dezmorțirii – de după iarnă -, a reîntâlnirii cu muntele și cu părtașii de poteci și de momente trăite la înălțime.
Anul Nou-Născut nu știe dacă va fi mai bun decât cel încheiat și în istorie încuiat; nici dimineața, ca orice debut, nu știe ce anume va aduce amiaza; nici primăvara ce făgăduiește – aidoma tinereții – nu știe care dintre promisiuni vor fi împlinite de vară; nici când pleacă la drum, omul nu știe, cu exactitate, surprizele de după clipă, de după cotitură. Nici noi, când am programat tura de munte, n-am fost siguri … Citește mai departe
Un îndemn la drumeție
Rostul debutului cu caracter biblic nu este de a îndemna la lene și delăsare, cum aparent … Citește mai departe
Pietrele Doamnei
„La MUNTELE unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14), la „Pietrele Maicii Domnului” – cetățuia ce se înalță spre cer din codrii Munților Rarău-Giumalău, nu prea ai cum să nu-ți reamintești de Moria încercării credinței lui Avraam, de Sinaiul poruncilor primite de Moise, de Araratul chivotului lui Noe, de Taborul schimbării la față a lui Isus Hristos, de Sionul tainicei cine, de Golgota pătimirii…, căci multe s-au mai petrecut pe munte.
Înnobilate spiritual de câte o mănăstire pe fiecare dintre cele trei drumuri ce urcă, în serpentine, spre ele, Pietrele Doamnei au alura unui „Munte al Mântuirii”, … Citește mai departe
Galbena de… Apuseni
De ce-i spune Galbenă de Odobești la licoarea aurie ce curge din podgoriile vrâncene e la mintea cocoșului. Cum „domnia mea” mă trag din neamul iloanilor mici – porecliți cocoși – am priceput, din prima, această taină. Am avut însă mari bătăi de cap cu Galbena de Apuseni, sau de Apusen(ești) ori Apuseni(ești), cum i-ar preschimba chemarea frații noștri de dincolo de munți.
În vara anului 2007, când am „descălecat” pe Platoul Padiș, denumirea m-a nedumerit căci peste culmea ce străjuiește Cetățile Ponorului am aflat un pârâu ce izbucnește într-un izbuc și care, pe firul trufaș și tumultuos, formează o … Citește mai departe