Category: Drumeții montane

Omul, muntele și Domnul

Dacă-i simplu și senin, meritul nu e prea plin.

„Când e bine să te duci la munte? Totdeauna. Nu e anotimp, care ar putea să-ți închidă drumul spre înălțimi. Pentru adevăratul drumeț nu există vremea rea, fiindcă el știe să iubească natura sub toate înfățișările ei. Apoi ploi, vijelii și zăpezi le poți găsi în regiunile alpine și în mijlocul verii, deci trebuie să fie pregătit pentru ele, materialmente și moralmente. Forța morală a turistului este armonizarea sufletească cu natura; sufletul său trebuie să fie atât de apropiat de natură, încât nici una din manifestările ei să nu-i pară … Citește mai departe

Pe Giumalău – „Moghila lu Dumnezău”

Schimbarea de regim politic, petrecută la finalul anului 1989, ne-a redat libertatea exercitării depline a dreptului de a acumula capital, fiind demarată, de îndată, o luptă acerbă pentru căpătuială, inclusiv prin speculă și alte forme de prădare și înșelare a aproapelui. În acele vremuri de tristă amintire, excesiv de pragmatice, nu o dată am fost interpelat, în preajma munților și cu o umbră de ironie-n glas, încotro mă preumblu sprijinit în băț și cu traista goală – fără a căuta să culeg un folos practic oricât de mic. Știam că n-am cum să le schimb percepția, așa că îmi vedeam … Citește mai departe

La Piatra-Cușmei

În lumea satului – clădită cândva numai din lemn și piatră – dăm la tot pasul de pietre: din capul unghiului, de hotar, de temelie, de încercare, de poticnire, de moară…, iar vocabularul țăranului român e înțesat de expresii presărate cu pietre: a fi de piatră (fără milă); a fi tare ca piatra (sănătos tun), a avea o piatră pe inimă (un necaz sau o neliniște); a pune prima piatră (unei lucrări); a scoate galbeni și din piatră-seacă; a pune carul în pietre (în dungă); a se lăsa un ger de crapă pietrele; a număra pietrele (a umbla fără rost); … Citește mai departe

Coroana Corongișului

Deunăzi, i-am dedicat Corongișului drumeția dezmorțirii – de după iarnă -, a reîntâlnirii cu muntele și cu părtașii de poteci și de momente trăite la înălțime.

Anul Nou-Născut nu știe dacă va fi mai bun decât cel încheiat și în istorie încuiat; nici dimineața, ca orice debut, nu știe ce anume va aduce amiaza; nici primăvara ce făgăduiește – aidoma tinereții – nu știe care dintre promisiuni vor fi împlinite de vară; nici când pleacă la drum, omul nu știe, cu exactitate, surprizele de după clipă, de după cotitură. Nici noi, când am programat tura de munte, n-am fost siguri … Citește mai departe

Un îndemn la drumeție

„Omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba și strânge la comori… (Psalmii 39 : 4), chiar dacă „ nu ia nimic cu el când moare; visteriile lui nu se pogoară după el” (Psalmii 49 : 17) și „n-are nici un folos din toată truda pe care și-o dă sub soare” (Eclesiastul 1 : 3), de aceea vă spun vouă că e „mai bine o mână plină de odihnă decât amândoi pumnii plini de trudă și goană după vânt ” (Eclesiastul 4 : 6)

Rostul debutului cu caracter biblic nu este de a îndemna la lene și delăsare, cum aparent … Citește mai departe