De curând, l-am văzut pe Papa Francisc rugându-se, împreună cu credincioșii, pentru pace. Încrezător, am așteptat ca bunul-exemplu al sfinției sale să fie urmat astfel încât, la ora înserării (însângerării), întreaga suflare a fiecărui sat și a fiecărui oraș să fie adunată la un loc pentru a se ruga și pentru a înălța, spre cer și spre „cezari”, năzuința de pace. Subliniez: întreaga suflare, nu doar cei tineri și temerari. E regretabil că tocmai noi, cei care am aflat, de la părinții și bunicii noștri, ce înseamnă ororile războiului trăit pe viu, stăm spășiți acasă, din comoditate, de spaimă… În … Citește mai departe
Category: Despre justețe… și alte mărunțișuri esențiale
Un sublim… cusut în chilim
Un străvechi proverb evreiesc subliniază că: „Dumnezeu nu a putut fi peste tot, așa că a creat mamele… ce înțeleg chiar și ce nu spune un copil.”
Din acest motiv, poate, în capătul îndepărtat al sălii de judecată aflăm, aproape de fiecare dată, o năframă de sub care licăresc doi ochi înlăcrimați ce dau vina pe întâmplare, pe împrejurări și cer, fără cuvinte, înțelegere și îngăduință pentru acuzat, reamintind că „iubirea unei mame rezistă în orice condiții: în onoare, ca și în dezonoare; chiar dacă suferă oprobriul lumii, nu se dezice de iubirea sa” – Washington Irving. Și sunt ferm … Citește mai departe
Ca-n codru
O pădure de amestec aduce cu lumea în care trăim. În timp ce unii copaci sunt impozanți, drepți și eleganți, alții sunt piperniciți, întortocheați și neciopliți. Dacă unii arbori sunt singuri-cuc la fotosinteză, alții o efectuează îngemănați sau îmbrățișați. Și tot în codru, numai unele exemplare de verticale sunt sănătoase și doar unele specii prezintă duritate și durabilitate ori sunt pretabile la prelucrare și finisare. Și mai sunt, cu siguranță, multe alte aspecte ce ne aseamănă, dar deopotrivă și trăsături definitorii ce ne separă.
Alfabetizarea funcțională
Ieri dimineață, după o noapte cu ninsoare ca-n povești, sora mea – învățătoare în Sfântu-Gheorghe (Covasna) – și-a scos copilașii, în curtea școlii, pentru a-i lăsa să se joace în zăpada nepângărită de pași, pentru a le preda „BUCURIA ”, cum emoționant s-a exprimat. Credeți-mă pe cuvânt (sau mai bine spus, vă rog să vă încredeți în cuvântul ei), ochii lor, curați asemenea boabelor de rouă, străluceau de încântarea de a face și altceva decât de a sta sfinți-cuminți în bănci, cu privirea ațintită spre doamna…
Totodată, încă de la început, țin să vă asigur că n-am uitat faptul că, … Citește mai departe
Înghețul și uitarea
De Crăciun, ne podidesc amintirile, regăsindu-ne în cristalinul fiecărui copil-colindător și privind chipul lui Dumnezeu în fiecare pălmuță întinsă după un bănuț. Nimic nu se compară cu farmecul copilăriei, de care este strâns legată și la loc de cinste așezată în panoplia înjurăturilor autohtone cu sens înghețat-controversat și expresia: „Du-te-n moașă-ta pe gheață!”. O sudalmă amicală și afectuoasă, sau așa am perceput-o inițial, când o mai auzeam rostită, cu drag, de câte un părinte atunci când odorul făcea o năzbâtie … Citește mai departe