Category: Câte ceva despre justiție

O cale de-mpăcare

Mi-am amintit astăzi de o glumă având ca protagonist un tânăr avocat care, la scurt timp după preluarea biroului de avocatură, se întoarce încântat acasă și spune: „Tată, am pus punct final, prin împăcarea părților, la procesul cel vechi…”, răspunsul primit fiind memorabil: „Te felicit fiule, dar vreau să știi că din onorariile încasate pe parcursul acelui proces te-am întreținut la facultate.”

Sigur, din punct de vedere deontologic, avocatului îi revine îndatorirea de a-l informa onest pe client despre costurile și evoluția procesului, de a evalua și cântări în mod corect și realist, împreună cu acesta, șansele de câștig sau … Citește mai departe

Dreptate și divinitate

„Nu în forță, ci în dreptate sălășluiește Dumnezeu!” – Dostoievski, Frații Karamazov

De la facerea lumii încoace (sau de la ivirea ei, ca să nu nedreptățesc pe nimeni în convingerile sale), toate națiile și neamurile, câte s-au petrecut pe pământ, au folosit, ca fire, același set de precepte și de valori în războiul de țesut al moralei. Aparentele diferențe nu sunt de substanță, ci de formă, rezultând din aceea că accentul este așezat pe unele sau pe altele dintre repere, că au fost îmbrăcate diferit ori li s-au spus altcumva, esența fiind una și aceeași, precum și ținta luată în … Citește mai departe

Prezumții și prejudecăți

Nu o dată am constatat dorința „domnitorilor” români de a fi originali, de „a pune ei coada la prună”, cum se spune. Și am ieșit prost de fiecare dată, inclusiv acum când ne luptăm cu epidemia. Dacă tot nu avem capacitățile necesare pentru a „ieși pe piață” cu un medicament viral revoluționar este firesc să stăm cu „urechile ciulite” și să privim cu atenție la ce se petrece dincolo de frontierele țării, împrumutând și implementând, de îndată, orice tratament medical inovator. Conducătorul român, dimpotrivă, este mut (cu înțelesul de nătâng), molcom („La ce atâta grabă?!”) și mândru „până peste poate”. … Citește mai departe

O părere personală

În anii copilăriei nu o dată l-am auzit pe tatăl meu („Dumnezeu să-l ierte!”) spunând: „Eu n-am umblat prin judecăți!” – împrejurare percepută, pe atunci, ca un motiv de mare mândrie. După anul 1989, roata istoriei s-a întors brusc, declanșând o avalanșă de procese abătută asupra instanțelor astfel că, dintr-o dată, toată lumea a început să se războiască judiciar cu toată lumea pentru orice mărunțiș, ceea ce înseamnă că acum lucrurile stau tocmai pe dos: nu ești om adevărat dacă, niciodată, cu aproapele tău nu te-ai judecat.

În pofida acestui fapt, prea puțini dintre cei care au bătut la porțile … Citește mai departe

Dreptul și „diamantul”

Spre deosebire de legea ce ordonă și care se impune prin intermediul justiției, morala e benevolă și are doar doi străjeri fără simbrie: conștiința și oprobriul public. Legi sunt nenumărate, mereu modificate, adeseori prost croite și pretabile la tălmăciri diferite, în timp ce morala e numai una pentru totdeauna, iar mutațiile morale sunt mărunte. Dacă în cuprinsul unei legi un avocat abil poate identifica un loc de întors, o portiță de scăpare, de morală nu te poate nimeni salva.

Cum e compusă din precepte nescrise, morala se aseamănă întrucâtva cu ceea ce juriștii numesc cutumă, aceea normă de drept consfințită … Citește mai departe