În anii copilăriei nu o dată l-am auzit pe tatăl meu („Dumnezeu să-l ierte!”) spunând: „Eu n-am umblat prin judecăți!” – împrejurare percepută, pe atunci, ca un motiv de mare mândrie. După anul 1989, roata istoriei s-a întors brusc, declanșând o avalanșă de procese abătută asupra instanțelor astfel că, dintr-o dată, toată lumea a început să se războiască judiciar cu toată lumea pentru orice mărunțiș, ceea ce înseamnă că acum lucrurile stau tocmai pe dos: nu ești om adevărat dacă, niciodată, cu aproapele tău nu te-ai judecat.
În pofida acestui fapt, prea puțini dintre cei care au bătut la porțile … Citește mai departe