Iniţial, mi-am promis să mă despart definitiv de ceea ce a însemnat pentru mine, timp de un sfert de secol, lumea justiţiei. Ca atare, am tras cortina, mi-am şters fişierele, dar ce folos : din coşul de balast al istoriei personale, tot mai răsar unele trăiri şi frustrări.
Prin urmare, m-am hotărât să scriu, câte ceva, despre chestiunile concrete cu care se confruntă instanţele de judecată (şi îndeosebi magistraţii), fără a avea însă pretenţia de a pune în lumină aspecte deosebite, nemaipomenite şi necunoscute, ci stări de fapt şi situaţii întâlnite frecvent, dar pe marginea cărora, până acum, am considerat … Citește mai departe