Între mit și realitate.

Justiţia, deşi suspusă de constituţie (uneori am impresia că doar formal), a fost şi este supusă unui asalt politic şi mediatic, necontenit şi nemaipomenit. S-a lovit nemeritat în justiţie (s-au strecurat suspiciuni şi s-a indus chiar ură), asemenea valurilor care se năpustesc ritmic asupra ţărmului pe care este amplasat farul ce dă dreptate şi împarte, implicit lumină. Așa cum am mai spus-o și altă dată, nu contest existenţa inerentă a unor erori judiciare sau abuzuri procedurale (ele trebuie negreşit sancţionate), dar nu poţi arunca anatema asupra instanţelor şi parchetelor, doar pentru că nu se lasă docil îngenuncheate şi încălecate, aşa … Citește mai departe

Justiţia, în răspântia tuturor.

Iniţial, mi-am promis să mă despart definitiv de ceea ce a însemnat pentru mine, timp de un sfert de secol, lumea justiţiei. Ca atare, am tras cortina, mi-am şters fişierele, dar ce folos : din coşul de balast al istoriei personale, tot mai răsar unele trăiri şi frustrări.

Prin urmare, m-am hotărât să scriu, câte ceva, despre chestiunile concrete cu care se confruntă instanţele de judecată (şi îndeosebi magistraţii), fără a avea însă pretenţia de a pune în lumină aspecte deosebite, nemaipomenite şi necunoscute, ci stări de fapt şi situaţii întâlnite frecvent, dar pe marginea cărora, până acum, am considerat … Citește mai departe