Category: Câte ceva despre justiție

Independența judiciară

„Regii din Egipt sileau pe juzii lor să facă pe altar următorul jurământ: nu ne vom abate din calea cugetului nostru, nici la porunca regilor” (M.E. de Montaigne)

Independența judiciară este prima cerință a civilizației, esența democrației, premisa principală a statului de drept și garanția fundamentală a procesului echitabil de care trebuie să se bucure orice persoană fizică sau juridică, ce caută a-și apăra în instanță drepturile și libertățile.

Există însă independență judiciară numai dacă justiția se află într-un echilibru efectiv cu celelalte puteri ale statului, la adăpost de orice influență a legislativului sau executivului și mai presus de … Citește mai departe

Echilibrul dintre puteri

Constituţia României consacră un set de principii menite să asigure o cumpănă dreaptă între puterile statului.

Dar echilibrul presupune independenţă (nu interdependenţă), inclusiv financiară. Cât timp bugetul instanţelor de judecată este gestionat autoritar şi croit subdimensionat de către Ministerul Justiției, nu se poate vorbi de o autonomie efectivă. Paradoxal, unităţile de parchet (deși își exercită activitatea sub autoritatea ministrului justiției) au bugete distincte, iar procurorului general i-a fost conferită calitatea de ordonator principal de credite. Ca atare, au fost momente în care procurorii au primit de îndată lefurile sporite, dar judecătorii au fost refuzați de Ministerul Justiției, nevoiți să-și câștige … Citește mai departe

Haz de necaz

Cu ani în urmă, colegi fiind la judecătorie, statornicisem obiceiul de a servi împreună cafeaua de dimineață. Nu știu cât au contat aceste reuniuni matinale pentru unitatea colectivului și constituirea unei echipe de succes, dar cert este că, într-o atmosferă destinsă, se discuta amical despre diverse întâmplări petrecute acasă, în oraș sau în sala de judecată, ori pe marginea dosarelor nou înregistrate, mai ales a celor identice sau similare, ca obiect, și care impuneau realizarea unei practici judiciare unitare.

În împrejurările mai sus descrise, un coleg judecător a stârnit veselia colectivului cu o plângere contravențională, înregistrată la o judecătorie din … Citește mai departe

Rugăminte

Pe parcursul carierei de magistrat, la un moment dat, am intrat în posesia unui înscris, intitulat „Rugăciunea unui judecător”, tradus și trimis spre instanțe de Mgr.dr. George Surdu (fără a preciza cine este autorul scrierii), dar care este edificator (doar pentru cei de bună-credință), pentru rolul social magistral și marile responsabilități, ce revin unui magistrat. Tocmai de aceea, în aceste clipe de cumpănă ale justiției române, înțeleg să-l readuc la lumină, fără a face alte referiri pe marginea demersului cu iz electoral, demarat și derulat iresponsabil de factorul politic, considerând de prisos orice obiecțiune sau observație, raportat la remarcabila rugă … Citește mai departe

Normarea muncii judecătorului

Proiectul de normare a muncii judecătorului, a fost elementul care a oferit, o vreme, un orizont optimist. A fost îndelung pregătit, demarat cu dificultate, derulat cu poticniri, pentru ca în final să fie abandonat voit, sau doar amânat tacit. Un lucru este cert: a rămas în nelucrare (din neştiinţă ori neputinţă), fără a fi finalizat, spre folosul magistraţilor.

Importanţa acestei încercări, de natură organizatorică, constă în aceea că, un atare program informatic, ar fi conferit o imagine corectă şi completă a volumului de activitate desfăşurat de fiecare instanţă şi de fiecare judecător, ar fi pus presiune pe decidenții politici (în … Citește mai departe