Tudor Cătineanu

La ieșirea din Teaca – înspre Reghin -, de pe drumul ce urcă în serpentine strânse, printre podgorii, se deschide spre dreapta o întindere vălurită de dealuri domoale unde stau căptușite câteva sate, nu izolate, ci retrase în verde, în liniște… De aici, din primul cuib de case care ne întâmpină-n cale, din Ocnița a plecat în lume, singur și sigur pe el, profesorul Tudor Cătineanu (02.05.1942-04.04.2022).

Absolvent al Facultății de Filologie (promoția 1964) și al Facultății de Istorie și Filosofie (promoția 1971), cu un doctorat luat în filosofie în anul 1979, Tudor Cătineanu a fost profesor și șef al … Citește mai departe

Simion Florea Marian

Sunt pe lume semeni ce apar în toată „splendoarea” lor – goi în trăiri și desculți la minte – imediat ce au fost deposedați de spoiala funcției, așa cum, limitați și complet debusolați îi regăsim în prag de pensie pe cei care au pus profesia pe primul plan. Nu e o chestiune măruntă, ci onorabilă, îndeplinirea îndatoririlor profesionale cum se cere și cum se cuvine, fără a conta că meritele și victoriile nu sunt recunoscute, că satisfacțiile nu sunt pe măsura efortului depus, sentimentul datoriei împlinite conferind un confort psihologic. Nu știu, însă, dacă este un fapt remarcabil sau reprobabil … Citește mai departe

Simion C. Mândrescu

Personalitatea marcantă despre care voi povesti astăzi a probat, prin victoriile personale repurtate, realitatea îndemnului rostit de Napoleon Bonaparte ce spunea, în fața trupelor sale, că bastonul de mareșal se află în ranița fiecărui soldat, căci, într-adevăr, fără a conta de unde pornim și din ce familie provenim, dacă suntem studioși, silitori și stăruitori, nimeni și nimic nu ne poate împiedica să izbândim în viață.

Paradoxal, un fiu de țăran, ce și-a luat avânt spre lume de pe o râpă mureșană (de pe coasta din capătul satului) și care s-a folosit din plin de cele două aripi numite ambiție și … Citește mai departe

Ionel Pop

Plecând de la Erich Maria Remarque, ce remarca că „Noi vom trăi. Moare doar timpul” și de la Charles Baudelaire, ce amintea că „Timpul ne mănâncă pe nesimțite viața”, n-ar fi lipsit de sens să tragem concluzia că nimeni și nimic nu ne poate lua nemurirea, timpul înfruptând-se lacom numai din durata determinată a vieții, nu din veșnicia în care am fost botezați. Din acest motiv obișnuim să spunem că suntem într-o simplă vizită pe pământ. Suntem doar în trecere și căutăm neîncetat să devenim și să iubim, în timp ce ne îndreptăm cu pași siguri spre „acasă”, nu spre … Citește mai departe

Iuliu Prodan

Un nume, bun de purtat prin lume. Un simplu nume, care nimic nu mai spune bistrițenilor și năsăudenilor – ori mult prea puțin și pentru prea puțini dintre ei. În schimb, un nume simbol, un nume preschimbat în renume prin focul meritelor și care se află adesea pe buzele clujenilor, căci în Cartierul Zorilor, de aproape 10 ani, prin parteneriatul încheiat între Consiliul Municipal Cluj-Napoca și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, s-a deschis pentru public un parc-pădure de aproape trei hectare, ce poartă denumirea de „Iuliu Prodan”, profesorul care, din câte se pare, a avut inițiativa plantării acestor … Citește mai departe