Mascare și discriminare

Viața noastră nu e oare un camuflaj al morții? Vai și-amar de acela care nu vede decât masca. Vai și-amar de acela care nu vede decât ce se-ascunde în spatele măștii. A vedea cu adevărat înseamnă să cuprinzi, dintr-o privire, în același timp masca îmbietoare și chipul respingător ascuns în spatele ei. Și să armonizezi în sinea ta, să plăsmuiești o nouă sinteză, necunoscută naturii, și să cânți cu iscusință, ca la un flaut dublu: viața și moartea.” – Nikos Kazantzakis, Jurnal de călătorie: Japonia și China, Editura Humanitas, 2018

După atâția ani câți au trecut, patima mea Citește mai departe

Se ridică cortina, te inundă lumina

Cortina (chiar și a ceții) e o poartă tainică către lumea străină, un hotar neclar între lumină și întuneric, între trecut și viitor, între cunoscut și necunoscut, între descoperit și nedescoperit…

Când bat discret (sfios și-ncet!) la porțile cerului (adevărata ÎNALTA și SUBLIMA POARTĂ), îmi înfrâng teama de necunoscut, mă las călăuzit de curiozitate și cercetez atent. Da, s-ar putea spune și așa: ca un bou la poarta nouă, adică profund impresionat, cu real interes, cu vădită uimire, cu nesfârșită admirație…, căci priveliștile ce se mi se deschid din punctele de panoramă, de belvedere sau, și mai sugestiv, de Miramar … Citește mai departe

Cura de curat

La fiecare debut de drum (chiar și de etapă), după ce a dat cep Noului An, s-a scuturat de tarele trecutului și, solemn, și-a reînnoit legămintele, făgăduindu-și să fie și mai, în sensul că va da…, va face…, și nu va face…, cum îl îndrumă o veche cutumă pe bietul pumn de humă, pare-mi-se că-i de lipsă și o preventivă cură de curat, nu de morb a la Baden-Baden ori Vichy, ci o cură gratuită (și neprețuită!!!) de alb imaculat, și asta pentru ca cele rele (și-ntinate!) să se spele, cele bune (și frumoase!) să se adune-n grămezi în suflet, … Citește mai departe

Suflet de sărbătoare

Ne trăim sărbătorile fără să știm prea bine ce înseamnă sărbătoarea în cuprinsul și adâncul sufletului omenesc. Totuși, fără ea viețile noastre ar fi mult mai sărace, iar zilele noastre ar curge mereu la fel. (…) Dar sărbătoarea nu există cu adevărat decât pentru cine este în stare s-o trăiască cu un suflet sărbătoresc, pentru cine are destule resurse interioare ca sărbătoarea să-i umple sufletul cu o bucurie intensă și inefabilă. O bucurie care ne face să ne simțim, pentru o clipă care se reînnoiește mereu, an de an, că e altă lumină în lume, că mult mai Citește mai departe

Drumul, nu destinația

Un MARE ADEVĂR cuprinde fraza: nu destinația contează, ci drumul ce ne-a condus spre ea, chiar dacă ținta drumeției prezentate în cele ce urmează a fost un interesant lac oval, de baraj-natural, format în spatele unui uriaș val de alunecare pornit din Vf. Cetățele (denumirea provine de la urmele unor străvechi fortificații de pământ aflate în imediata vecinătate) și care se înfățișează astăzi ca o adâncitură de dimensiuni gigantice, înconjurată pe două laturi de versanți înalți și abrupți, ochiul albastru de apă având peste două sute de metri lungime și un volum constant de apă, asigurat de câteva izvoare de … Citește mai departe