Category: Despre tot felul de lucruri

Spaima, din străfundul ființei noastre…

Uneori am impresia că războiul din vecinătate ne-a deșteptat, pe neașteptate, din somnul dulce al unei prelungi (prea lungi) stări de toropeală, de „ticneală”… Că erau și până acum prin lume conflicte armate, urmate de necazuri și nevoi, știam cu toții, dar le priveam, în treacăt, doar pe hartă și cu o anume detașare: se derulau departe și le credeam, pe alocuri, exagerate.

Trezirea de acum însă, la crunta realitate, mi se pare a fi una deosebit de dureroasă, fiind făcută de exodul mamelor ce trec hotarul țării lor doar cu o bocceluță-n spate și un prunc culcat în brațe, … Citește mai departe

Sub semnul primăverii

„Aștept primăvara: / vreau să fiu dus de un pluton suav / la primul zid și împușcat cu muguri / și când voi muri să-mi înflorească rănile, / să vină toate albinele la rănile mele / și să mă transporte pe aripi / către tărâmul de polen unde merită să ajung / cu flori cu tot, cu tristețe cu tot, / cu primăvară cu tot, / acum și-n veacul vecilor.” – Poezia „Plutonul”, Adrian Păunescu.

Până deunăzi, ori de câte ori simțeam în nări suflarea sfântă a primăverii îmi venea să fluier, să sar fericit într-un picior, să mă strâmb … Citește mai departe

Lacrima de mamă

În opera literară a lui Nikolai Vasilievici Gogol am aflat un pasaj care mi-a dat fiori: „Acum, mamă, binecuvântează-ți fiii! (…) Roagă-te Domnului ca ei să fie curajoși în lupte, să-și apere întotdeauna onoarea de cavaler și credința creștinească, altfel mai bine să se piardă, nici urmă de-a lor să nu rămână în această lume!” În contrast, ori în contrapondere, nu cred că este vreo mamă care poate cugeta așa. Chiar dacă cordonul ombilical este secționat fizic, el nu poate fi îndepărtat din inima mamei, și nici șterse amintirile legate de „puii” zămisliți în pântecul său. Și legătura, și amintirile … Citește mai departe

Pacea de la capătul războiului

La întrebarea răsărită pe buzele tuturor: „De unde atâta înverșunare la unii și tot atâta îndârjire la ceilalți?”, alăturat unor inserări ideatice de-a dreptul profetice, printre rândurile versurilor ce compun imnurilor intonate, cu mâna la inimă și ochii spre cer, de către cele două neamuri aflate în conflict, putem descoperi și câteva firimituri de răspunsuri.

Din imnul național al Rusiei reiese, fără putință de tăgadă, ambiția de înălțare spre culmile gloriei; mândria fără margini care-i animă; credința că țara lor e unică în lume, că pământul lor e sfânt și că-l au alături, în toate, pe Dumnezeu …

„Rusia … Citește mai departe