Category: Despre tot felul de lucruri

ReÎNVIERE

„ La fel ca și a te naște întâia oară, nu este nimic surprinzător să renaști, totul în natură este înviere. ” – Voltaire

Și omul renaște primăvara și se îmbracă în straie de speranțe noi, de înălțare și de curățare sufletească. Și n-ai cum să nu o faci când, din fiecare mugur, țâșnește și se răsfiră-n lume Dumnezeu. Da, chiar Dumnezeu, căci el nu sălășluiește doar în mâna întinsă la răscruce, în lacrima din colțul ochiului, în surâsul dulce de copil…, ci și în fiecare fir de iarbă, mlădiță și boboc de floare ce poartă-n sine un mister, la … Citește mai departe

RUGĂ pentru lumea pe cale să se autodistRUGĂ

În copilărie, când am citit pentru întâia dată Biblia, câte un capitol în fiecare zi, la rugămintea bunicului – trecuse pragul de 80 de ani și nu mai vedea literele mărunte și înghesuite pe filele îngălbenite de timp – impresiile culese de pe traseul lecturii religioase nu s-au dovedit a fi deosebite. Biblia mi se părea o compilație dominată de harababură, în care coautorii și-au vărsat separat amintirile și fanteziile ca aport la constituirea capitalului social creștin. Referitor la conținut, recunosc că obișnuiam să recepționez ideile și întâmplările „mot a mot” (cuvânt cu cuvânt) și să le privesc cu un … Citește mai departe

Vine primăvăruca…

…iar în pădure a răsărit „BLÂNDușa”!

Denumită popular stânjenel și făcând parte din familia „crocușilor” (e soră și cu șofranul) această floare temerară, prin picătura sa de mov, rupe monotonia de culoare și deschide stagiunea trilurilor de „plisc și aripioare”.

Brândușele nu înfloresc de două ori: în prag de primăvară și la terminarea toamnei, cum suntem tentați să credem când le aflăm în aceeași pădure, ci numai odată pe an, fiind vorba de două flori diferite, dintre care una (cea de toamnă) este otrăvitoare.

În apropierea aniversării (data de 30 martie e declarată „ziua brândușei de primăvară”), pentru iubitorii de … Citește mai departe

Cioplind în urme de umbre și lumină

Pentru a înlătura, întrucâtva, unele suspiciuni, spun, din start, că sunt creștin ortodox. Obișnuiesc să mă rog – așa cum m-a învățat mama – și să ascult liturghia (fără a face acest lucru duminică de duminică), dar asta nu înseamnă că sunt șanse să devin un habotnic ce respectă toate prescripțiile religioase ori vreun practicant aprins, până la paroxism, cu privire la dreapta credință creștină răsăriteană. E adevărat că tata s-a născut greco-catolic, dar cum, după anul 1945, întreg satul a fost strămutat la ortodoxie, eu am fost botezat ortodox și, dintr-o dorință de consecvență, mi-aș dori să fiu la … Citește mai departe

Speranța de la firul… primăverii

„ Dacă plângi pentru că soarele a dispărut din viața ta, lacrimile te vor împiedica să vezi stelele.” – Rabindranath Tagore

Din „capu-locului” – cum spune țăranul român – țin să precizez că sunt multe sate cu nume de căpătâi: Capu Câmpului (Suceava), Capu Coastei (Dâmbovița), Capu Codrului (Suceava), Capu Corbului (Harghita), Capu Dealului (Alba), Capu Piscului (Argeș), Capu Satului (Buzău)… , așa cum și primăvara are un „cap al bunei-speranțe”: Buna Vestire, un început de an nou al pământului ce aduce, acum, a pântec cu prunc.

Fiind, în sine, o veste bună, scrisă, cu fragede fire și flori, … Citește mai departe