Category: Despre tot felul de lucruri

Captivi, între ramuri și rădăcini

Dintotdeauna, cel mare și puternic a dorit, cu tot dinadinsul, să-l domine pe cel mic și slab. Da, să-l cucerească și să-l stăpânească, fără milă.

O luptă nesfârșită, înverșunată se dă, înlăuntrul ființei noastre, și între componentele eredității. În fiecare om există o genă preponderentă, care-i statornicește caracterul și temperamentul. Problema este că, în unele circumstanțe speciale, și celelalte gene -„minoritățile”-, închise în subteranul spiritual, reușesc să iasă la lumina lumii, fie făcându-ne de rușine, fie punându-ne într-o lumină favorabilă.

Incontestabil, contează și de unde bea omul apă (anturajul, modelele de urmat…), și câtă carte culege în cuget (valorile ce … Citește mai departe

Alba tăcere

Marele cărturar Nicolae Iorga, releva și recomanda: „În adâncul tăcut al sufletului zace aurul. (…) Tăcerea are glasurile ei de înțelepciune. Ascult-o!”, și tot el constata cu năduf: „De multe ori trebuie să taci pentru că ești convins… de prostia adversarului”, căci „Nebunul poate răspunde la orice întrebare a înțeleptului, înțeleptul tace la cele mai multe întrebări ale nebunului, iar prostul stă deoparte și zice că tot nebunul e mai deștept”.

Pe marginea tăcerii a cugetat și Dimitrie Cantemir: „Unii tac din înțelepciune, alții tac din prostie, oricum tăcerea lor vorbește”, în timp ce Abraham Lincoln sugera că „E mai … Citește mai departe

Fascinația zborului

Inedite (stranii și surprinzătoare) sunt cuvintele rostite, cu aproape trei secole înainte de primul zbor cu un avion, de Leonardo da Vinci : „Odată ce ai încercat zborul, vei păși totdeauna pe pământ cu ochii ridicați spre cer, acolo unde ai fost și vei dori mereu să te întorci”. Această aspirație spre zbor a marelui geniu renascentist s-a materializat în diverse și cutezătoare proiecte, datele culese de el, despre atmosferă, fiind folosite apoi, la două veacuri distanță, pentru realizarea baloanelor cu heliu și hidrogen. Cu un astfel de balon, în anul 1783, s-a reușit întâia înălțare la cer a omului. … Citește mai departe

Mejda și țărușul

În paradisul pierdut – încă de la început -, nici un petecuț de pământ nu era împrejmuit. Adam și Eva erau liberi ca pasărea cerului. Nu s-au legat de nici un gard, pentru a-l păzi cu strășnicie. Nici de dezlegat calul de gard nu se preocupau (încă n-aveau încurcături ce necesitau identificarea unei ieșiri onorabile) și nici de sărit garduri la „vecinul sau vecina, cu idila…” nu putea fi încă vorba.

Ce „minune minunată” a fost lumea la facerea ei, fără garduri (precum este întinderea mării, a muntelui, deocamdată) și cu felurite lemne pline de poame dulci, până când Creatorul, … Citește mai departe

Șoapte… despre cafeaua mea cu lapte

Știm prea bine că și bradul cel bătrân s-a înălțat spre cer dintr-o simplă sămânță. Omitem însă, uneori, că acest grăunte de genială genetică se numără printre marile miracole ale lumii pământene. Boabele de grâu descoperite într-o piramidă egipteană și puse în sfânta țărână a lumii vor încolți și vor da rod bun, bogat. Nici în cele două mii de ani de adâncă adormire, ele nu-și vor pierde identitatea, nu-și vor uita nicicum menirea.

Uluitor este și Crăciunelul (Schlumbergera sau Christmas Cactus, cum i se mai spune), care, fără greș și cu precizie de ceasornic elvețian, după ce doarme dus
… Citește mai departe