Category: Despre tot felul de lucruri

Sub semnul primăverii

„Aștept primăvara: / vreau să fiu dus de un pluton suav / la primul zid și împușcat cu muguri / și când voi muri să-mi înflorească rănile, / să vină toate albinele la rănile mele / și să mă transporte pe aripi / către tărâmul de polen unde merită să ajung / cu flori cu tot, cu tristețe cu tot, / cu primăvară cu tot, / acum și-n veacul vecilor.” – Poezia „Plutonul”, Adrian Păunescu.

Până deunăzi, ori de câte ori simțeam în nări suflarea sfântă a primăverii îmi venea să fluier, să sar fericit într-un picior, să mă strâmb … Citește mai departe

Lacrima de mamă

În opera literară a lui Nikolai Vasilievici Gogol am aflat un pasaj care mi-a dat fiori: „Acum, mamă, binecuvântează-ți fiii! (…) Roagă-te Domnului ca ei să fie curajoși în lupte, să-și apere întotdeauna onoarea de cavaler și credința creștinească, altfel mai bine să se piardă, nici urmă de-a lor să nu rămână în această lume!” În contrast, ori în contrapondere, nu cred că este vreo mamă care poate cugeta așa. Chiar dacă cordonul ombilical este secționat fizic, el nu poate fi îndepărtat din inima mamei, și nici șterse amintirile legate de „puii” zămisliți în pântecul său. Și legătura, și amintirile … Citește mai departe

Pacea de la capătul războiului

La întrebarea răsărită pe buzele tuturor: „De unde atâta înverșunare la unii și tot atâta îndârjire la ceilalți?”, alăturat unor inserări ideatice de-a dreptul profetice, printre rândurile versurilor ce compun imnurilor intonate, cu mâna la inimă și ochii spre cer, de către cele două neamuri aflate în conflict, putem descoperi și câteva firimituri de răspunsuri.

Din imnul național al Rusiei reiese, fără putință de tăgadă, ambiția de înălțare spre culmile gloriei; mândria fără margini care-i animă; credința că țara lor e unică în lume, că pământul lor e sfânt și că-l au alături, în toate, pe Dumnezeu …

„Rusia … Citește mai departe

Captivi, între ramuri și rădăcini

Dintotdeauna, cel mare și puternic a dorit, cu tot dinadinsul, să-l domine pe cel mic și slab. Da, să-l cucerească și să-l stăpânească, fără milă.

O luptă nesfârșită, înverșunată se dă, înlăuntrul ființei noastre, și între componentele eredității. În fiecare om există o genă preponderentă, care-i statornicește caracterul și temperamentul. Problema este că, în unele circumstanțe speciale, și celelalte gene -„minoritățile”-, închise în subteranul spiritual, reușesc să iasă la lumina lumii, fie făcându-ne de rușine, fie punându-ne într-o lumină favorabilă.

Incontestabil, contează și de unde bea omul apă (anturajul, modelele de urmat…), și câtă carte culege în cuget (valorile ce … Citește mai departe