Iernile ultimilor ani, preponderent private de alb, s-au târât monoton și mohorât, ca un talmeș-balmeș de toamnă târzie și primăvară timpurie. Din acest motiv, cred, atunci când dă peste lume un ger de crapă pietrele ori se-ntâmplă minunea să ningă molcom, cu fulgi mășcați ce se „împăturesc” curat peste câmpuri, peste copaci, peste case, peste cugete…, mă cuprinde o stare de visare. Nu una de melancolie propriu-zisă, de nostalgie pură – ce presupune și o anume componentă de tristețe -, ci una de poezie, de reverie vie, veselă, reconfortantă și chiar luminoasă; nu una în care amintirile mă țin cu … Citește mai departe
Category: Despre tot felul de lucruri
Convertire
În „primăvara Paștilor”, ÎNVIEREA, precedată fiind de reprobabila faptă a răstignirii, are și o oarecare notă de vină, de tristețe, în timp ce Crăciunul este încărcat numai cu lumină și căldură, numai cu nostalgie și speranță, NAȘTEREA însemnând, prin excelență, un izvor de apă vie, de bucurie.
Indiferent dacă credem, sau nu, în cineva situat mai presus de sinele nostru, mărinimia este o calitate umană de primă mână, iar la un pas distanță de acest adevăr se află un altul, la fel de evident: moșul cu o singură mână (aceea de a dărui) este cel mai reprezentativ model de dragoste … Citește mai departe
Cum e să fie… fără cătunie
Cântecele de cătănie din Ardeal sunt încărcate de emotivitate. Două dintre cele mai cunoscute spun: „Când era ca să-mi petrec / Da mi-o venit ordin să plec. / Ordin de la-mpărăție / să mă ducă-n cătănie.” (Ionuț Fulea) și respectiv „Frunză verde ca iarba / Tună drace-n ce-i tuna, / Tună-n hiru (firul) paiului / Și-n condeiu neamțului / Să nu poată altu scrie / Alți feciori în cătănie. / Mie cucu mi-o cântat / Neprânzit și necinat / În cătane de plecat. / Mie cucu mi-o horit /Necinat și neprânzit / În cătane de pornit. ” (Grigore Leșe)
Nici … Citește mai departe
La adăPOST
Cu mulți ani în urmă, bunicul Macedon mă învăța: „Nu-i destul, dacă omul doar se înfruptă dintr-o tăpsâie cu cartofi copți în ler și o cantă cu moare de cureci. E musai să-și plece și genunchii, să-și pună căpăstru la năravuri și la gura bogată și spartă.”
Postul are mai multe componente, fiind, înainte de toate, o provocare și o reală probă de încercare. Nu sunt nici atât de lesne – precum par – și nici grele din cale-afară (precum suntem tentați să credem) silințele de potolire existențială și de schimbare comportamentală. Ambele străduințe sunt însă absolut necesare căci, pe … Citește mai departe
Să trăiești în pas de dans
Într-o lume ce ne aleargă prin viață, în viteză, fără busolă și în care internetul caută să ne închidă în singurătatea celor patru pereți, tot se mai află câte o pasiune sau preocupare, ce reușește să „pună pe pauză”, măcar pentru câteva momente, vâltoarea, inclusiv virtuală, în care omenirea e tot mai tare prinsă. Un exemplu elocvent este și dansul, ce reprezintă, după părerea mea, și nu numai, cea mai elevată, mai elegantă și mai emoționantă artă, căci dansul nu se reduce la o simplă suită de mișcări ale corpului, executate pe un anume ritm muzical, el reprezentând și o … Citește mai departe