Category: Despre tot felul de lucruri

Primenirea

E primăvară afară, oameni faini și prieteni dragi. Nu e tocmai ca altădată și cum ne-am dori să fie mereu, dar nici să nu lăsăm gândurile întunecate, pesimiste, să se așeze temeinic pe ramurile minții ca un stol de păsari. N-avem cum să nu le vedem, le putem însă privi cu detașare, fără a le da materiale să-și facă cuib pentru clocit și fără a arunca cu pietre înspre ele, căci dacă le zburătăcim, freamătul va fi mai mare.

În esență, primăvara înseamnă primenire. Nu doar înnoire și împrospătare, ci și schimbare (în bine). Așa că, a sosit vremea să … Citește mai departe

Galeria de artă

Am întâlnit oameni care par că s-au născut obosiţi şi care trăiesc (se târăsc, de fapt), veşnic osteniţi. Încă de la începuturi, indiferent de anotimp, chiar şi la revenirea din vacanţă sau concediu, după caz, se simt istoviți.

Parcă nimic nu-i animă. La nimic nu pare că aspiră, iar când contorizează viața, nu adaugă mulțumiți o zi la parcurs, ci o scad, privind doar la partea goală a paharului. Nici noul şi nici ineditul nu cred că le trezeşte interesul. Toate câte sunt sau ar putea fi, li se par complicate, împovărătoare, anoste sau lipsite de valoare.

Haideți să abandonăm … Citește mai departe

Mirabila

Concepută de circumstanță, abia sâmbătă seara, la final de facere a lumii, când marele ziditor era istovit;

Croită dinadins dintr-o coastă luată din trupul bărbatului, pentru a fi doar un accesoriu al acestuia.

A rezultat o ființă fragilă, cu suflet sensibil,

Ce a fost acuzată de instigare la înfruptare din pomul cunoștinței binelui și răului;

Condamnată la muncă silnică pe viață în casa autorului faptei;

Supusă să poarte vălul vinovăției de a fi adus păcatul pe lume

Și obligată să asigure infinitul istoriei prin magia pântecului său.

Și totuși…

Femeia și-a depășit condiția umană ce i-a fost stabilită,

Devenind punctul … Citește mai departe

Eliberare

Ce infimi şi cât de infirmi suntem în infinitul spaţio-temporal, dar ce avizi de averi şi plini de poveri fără valoare. Suntem doar o cantitate neglijabilă în calea veacurilor ce se rostogolesc cu larmă-n lume, dar purtăm cu îngâmfare armura de lut şi alura de absolut.

Arareori avem timp să conştientizăm aceste simple adevăruri. Ne cocoţăm iute în bolidul zilei şi chiar dacă nu stăm prea confortabili, gonim nebuneşte între mic dejun şi cină. Sărim apoi sprinteni şi pe nesimţite, dintr-o duminică într-alta. De fiecare revelion rostim retoric, ca într-un ritual: „ Doamne, cum trec anii!”, după care rulăm iarăşi … Citește mai departe

Galanthus Nivalis

Croit din albul ce pleacă și verdele ce vine, din omătul neprihănit și verdeața ce o vestește, ghiocelul (în limba greacă însemnând floare de lapte), iese iute din pântecul pământului, ia o poziție distinsă și delicată, și dă deșteptarea viului, bătând din micul clopot al sfințeniei.

Galant și elegant, deopotrivă, ghiocelul simbolizează candoarea, prietenia, smerenia și speranța. El face legătura între anotimpuri, iar atitudinea adoptată este una aparte, pură și pioasă.

La semnul său, sămânța, ce aștepta cucernică miracolul reînvierii, încolțește și lovește în pătura fecundului pământ, viitorul ivindu-și astfel la soare micul creștet boțit. Ea, sămânța, un simplu grăuncior … Citește mai departe