Category: Despre munți… și mulți dintre noi

Mama

S-a suit la ceruri steaua,

Ce mi-a luminat cărarea.

E cert că dorul de mamă și durerea de mamă sunt sfinte.

Rămâne o taină, pentru mine cel puțin, câtă iubire încape într-o inimă de mamă și ce putere de sacrificiu sălășluiește în sufletul ei, mare și mărinimos. Ori de câte ori consider că am pătruns, că am deslușit misterul dragostei materne, aflu mereu, de alte și alte exemple de dăruire, ce împing dragostea și jertfa de mamă, spre hotare nebănuite, vecine cu nemărginirea.

E o dragoste duioasă, smerită, ce se dă dezinteresat, fără a pretinde vreo dovadă și fără a … Citește mai departe

Considerație

„La drumul mare” lipsa de respect și de compasiune pentru aproapele nostru e parcă mai prezentă și mai pregnantă ca oriunde altundeva. Graba de a ajunge cât mai iute la destinație e pliată pe nepăsarea manifestată față de celălalt participant la traficul rutier, perceput ca un concurent, adversar sau chiar dușman.

Întâlnim instructori ce şi-au scos şcolarii pe şosele la orele de aglomeraţie matinală maximă (ar trebui luată în calcul interzicerea circulației în anumite intervale orare) ori semeni care și-au parcat cu nesimţire maşina pe două locuri ori blocând ieşirea semenului său, în plină intersecţie, într-o curbă sau în vârf … Citește mai departe

Copacul

În copilărie, curtea casei şi livada dimprejur, mi se păreau o imensitate presărată de „nestemate” născute de natură. Eram avid să descopăr lumea şi să explorez fiecare colţişor. Povesteam cu fiecare floare şi alergam după fiecare fluture. Priveam și pipăiam cu atenţie tot ce mișuna prin bătătură: râmă, cărăbuş ori buburuză. Ascultam uimit cum mierla cea neagră şi cu ciocul galben, de mărimea unui pumn, poate cânta aşa de minunat, dar mai ales că poate zbura cu ajutorul a doar două aripioare.

Tot pe atunci, cu ochii măriţi de mirare şi puri ca floarea de prun, când vedeam fructele viu … Citește mai departe

Traiectorie

Parcursul unei vieţi se aseamănă cu un traseu montan, necunoscut şi nemarcat, urmat când singur, când alături de alții, fără a avea la dispoziție indicatoare, busolă ori alte instrumente de orientare. Ca atare, în traiul cotidian, esențiale sunt intuiţia, imitaţia, imaginaţia şi improvizaţia. În aceste circumstanțe concrete, nici nu-i de mirare că nu o dată, drumurile bune şi bătătorite se sfârșesc într-o fundătură, unde şi vulturul face ocol, dar nu mai e timp să o luăm de la capăt, pe poteca ce o luase discret spre vârf, dintr-o răscruce căreia nu i-am dat importanţă.

Nu avem un ţel precis și … Citește mai departe

Prisma de perspectivă

Dimineața devreme, după câte o noapte năvalnică, petrecută-n miezul munților, printre fulgere ce se succedau la câteva secunde, crăpând cerul şi iluminând meteoric conturul crestelor şi siluetele copacilor, urmate îndeaproape de tunete, ce parcă ieșeau din pântecul pământului și loveau doar în stânca de alături (reverberaţiile stingându-se apoi leneşe, în depărtări), și însoțite de picăturile mari de ploaie, sau chiar grăunțe de gheață, purtate de valuri de vânt, ce băteau ritmic în foaia de cort, unii dintre părtașii mei de munte etichetau experienţa trăită ca o noapte de nesomn, derulată într-o atmosferă apocaliptică, de iad, presărată cu larmă şi lacrimi, … Citește mai departe