E dezolant şi dezarmant să simţi, că în toate câte sunt şi, mai ales, pentru totdeauna, ţi-e totuna. Lipsa de speranţă, absenţa unei perspective pozitive, a unui orizont optimist, împing la gesturi extreme. E în stare de orice omul aflat în stadiul terminal al unei boli grave, incurabile (doar o puternică credinţă creştină te ajută să-nduri), în pragul falimentului sau în poarta puşcăriei (după ce a trăit cu impresia că face parte din „spuma societăţii”) dar şi oricine e ferm convins că drumul îi este barat definitiv de reale sau închipuite obstacole de netrecut (sedusă şi abandonată, cu onoarea pătată … Citește mai departe
Category: Despre munți… și mulți dintre noi
Vecinii de versant
La câţiva paşi de păşunea alpină, în liziera de sus a pădurii, am întâlnit un brad neobişnuit. Trona într-o paşnică poiană, desfăşurată pe un mic tăpşan, străjuit îndeaproape de stânci ce evocă felurite chipuri. Masiv în trup, cu rădăcini ce se ascund atent printre pietre şi ramuri regulat dispuse pe trunchi, grele de rod şi încununate într-un vârf impozant, ascuns adesea de nori. Te uiţi uluit la el şi nu-ţi vine să crezi că o asemenea capodoperă a codrului a purces şi ea dintr-o simplă sămânţă adusă de vânt.
La o asemenea altitudine rar întâlneşti un brad similar. E … Citește mai departe