Category: Despre munți… și mulți dintre noi

Om și pom.

Ce apropiere lingvistică este între om și pom, și ce deosebiri de abordare îi separă.

Omul e ademenit necontenit de zări și depărtări, fiind tentat să vadă lucrurile în ansamblu și doar pe cele mari, scumpe, sofisticate, fascinante, fără a lua aminte la amănunte și fără a cerceta cu atenție lucrurile simple, fără valoare, mărunte, chiar dacă sunt evidente și elocvente sub aspect existențial.

Chiar dacă viața reprezintă o călătorie derulată mai degrabă în timp, omul e preocupat preponderent de spațiu, adesea uitând să-și așeze sufletul în cuibul clipei, zburând cu gândul tot mai încolo și tot mai-nainte, amânând aterizarea … Citește mai departe

Toponimia Munților Rodnei

Chiar dacă pare un subiect plictisitor și lipsit de însemnătate, nu pot trece cu vederea faptul că „botezul numelui” dat lucrurilor și locurilor a reprezentat un proces complicat și care s-a derulat necontenit, nu separat, ci interconectat la toate limbile „Babilonului”, fără a se putea lămuri cu exactitate de ce ridicăturii de pământ ce trece de opt sute de metri altitudine românii i-au atribuit termenul de munte, în timp ce alții îi spun mountain, berg, dag ori hegy, iar adânciturii alungite străbătută de un râu românii i-au zis vale, iar ceilalți au denumit-o valley, tall, vadi sau volgy.

Și atribuirea … Citește mai departe

Zămislire

„Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.” – Khalil Gibran

Nu știu ce fărădelege de tinerețe au săvârșit ghiocelul și brândușa de i-a pus Dumnezeu de planton în noaptea lungă a iernii, dar cunosc ce presupune să stai de veghe la ușa încăperii în care se sforăie pe toate tonalitățile. Nu am amănunte nici de la pronunțarea sentinței și nici cât li s-a părut de dreaptă sancțiunea celor doi împricinați, dar sunt sigur că în sala de judecată s-a chicotit, s-a dat din coate și s-a surâs pe sub mustață, uitând că uneori pe … Citește mai departe

La „Bradul bun”

„Nimeni nu se poate duce în trecut să o ia de la capăt, însă oricine poate începe chiar de azi să construiască un nou final” – Maria Robinson.

Poate de aceea dăm uneori peste câte un brad bătrân ce răsfiră pace împrejur, mai ales dacă între rădăcinile lui stă scobită și o fântâniță cu apă rece, limpede, la care se apleacă călătorii pentru a-și ostoi setea, cum era cândva unul în Muntele Heniu. Rămas fără de măriri și fără de mirări, el are curajul de a privi cu detașare distanțele și diferențele, de a sta înfipt statornic în amintiri dragi, … Citește mai departe

Magie albă

Dacă prin cărțile de basm ale copilăriei l-am întâlnit pe Roșu-Împărat și pe Verde-Împărat, în vecinătatea casei părintești, în „Vârvu livezii” cum îi spuneam cu toții, l-am cunoscut pe Albul Împărat. Nu unul, ci un pâlc de curați împărați. Îmi amintesc cu emoție primii ani de viață când eram pur și simplu fascinat de coloanele albe ale mestecenilor ce răsăreau din verdele pământului și se înălțau mândre spre albastrul cerului. Și mai târziu, când am aflat pentru întâia dată de existența raiului mi l-am închipuit aidoma mestecănișului ajuns la maturitate, prin grija și îndârjirea bunicului patern, cu policromul său covor … Citește mai departe