Adă toamnă acalmie!

Toamna târzie seamănă cu bătrânețea cea bună și blândă. Înainte de toate, amândouă sunt bogate în poame coapte, iar pivnițele-s pline, inclusiv cămara cu experiențe, căci vremea recoltării roadelor (când mâna se preschimbă-n greblă) a trecut de mult, fiecare rămânând cu ce a considerat și s-a încumetat să culeagă.

Păsările călătoare și marile ispite (nu și măruntele pofte pe bucate) au decolat deja spre alte destinații. Nici o adiere de vânt, necunoscută sau netrebnică, nu mai înfioară până la măduvă văzduhul. Soarele, înainte de apus, ca și soarta de om, și-a luat un chip bonom; cerul (chiar și cel de … Citește mai departe

O perspectivă părintească

Ce bogăție neasemuită ai pus, Doamne, în povara cu care l-ai încărcat pe om! Ce bulgăr de piatră prețioasă i-ai încredințat spre șlefuire și ce lung labirint i-ai dat de străbătut!

Nu știu dacă esența acestei însărcinări divine poate fi surprinsă de mintea unui om de rând. Nici elementele ei definitorii nu prea pot fi relevate și ordonate în câteva cuvinte.

Pe tapetul cotidian pot fi puse doar ipostaze, ipoteze și multe amintiri de neuitat.

Venirea pe lume a unui copil reprezintă cea mai mare victorie din viața unui om, cel mai înalt pisc pe care un pământean poate urca.
Citește mai departe

Un pâlc de patriarhi

Nu cred că are rost să visăm doar la răsplata din cer și nici să cerșim de la ceilalți câte o danie infimă, materială sau afectivă, ori câte o porție de respect, de recunoștință. În viață este vital să ne recompensăm singuri pentru fiecare victorie repurtată, oricât de mică, pentru fiecare ducere la bun sfârșit a câte unui plan pentru care am îndurat, tot așa cum „dulcele din câșlegi” e binemeritat după postul cel îndelungat, iar zilele de concediu, când așteptăm să ne pună altcineva în farfurie, sunt necesare, pentru întremare, după un an istovitor de muncă. Nu doar schimbarea … Citește mai departe

Arca (arta) prieteniei

Mahatma Gandhi a rostit ceva ce merită încrustat adânc pe frontispiciul fiecărei minți: „Trăiește în fiecare zi ca și când ar fi ultima. Învață în fiecare zi ca și cum ai trăi pentru totdeauna”, iar Marcus Aurelius recomanda: „Când te trezești dimineața, gândește-te ce privilegiu prețios ai să fii în viață, să respiri, să gândești, să te bucuri, să iubești…”

Prin urmare, nu prea are nici un rost să ne începem dimineața cu rămășițele zilei de ieri și să târâm după noi tot șiragul de „badoace” zornăitoare: rateuri, rebuturi, refuzuri, resentimente, regrete, răutăți… Și nici nu se face să alergăm … Citește mai departe

Pastorală

În Țara Năsăudului a venit iarăși vremea migrației mioritice spre înălțimile munților, așa cum au fost ei împărțiți frățește între comunele someșene și maramureșene încă de pe vremea împărătesei Maria Terezia a Austriei.

Stânele s-au format de ceva timp, după neamuri, după cumetrii… Și „sâmbra oilor” a avut loc. I se mai spune „măsuriș” sau „băgatul oilor pe brânză” și reprezintă cea mai însemnată zi de peste an pentru păstori, când, pe de o parte, se hotărăște câtă brânză se dă „după o cupă” (un litru) și „după o „fele” (o jumătate de litru), iar pe de altă parte, se … Citește mai departe