Despre munți… și mulți dintre noi – Page 5

Tihna – trai de rai

În prima porțiune a traseului, orișicare pârâiaș, n-are poftă de taifas, se repede în bulboane, printre boturi de lighioane (pericole), iar apoi bolborosește că i-a dispărut un pește (i s-a furat o șansă). Căutând…, încercând…, degustând…, și considerând că toate câte sunt i se cuvin, se războiește neîncetat cu prilejurile și posibilitățile (bombăne spre-o buturugă, la bolovani blesteme-n-drugă; bruscă brusturii pe mal și o tufă de podbal; ceartă cetina de brad, că nu vede luna-n vad…), în timp ce pe feriga din vale, tot depune la cristale (vise), alergând, fără-ncetare, cu arginți la cingătoare.

Abia mai apoi – când simțurile … Citește mai departe

Despre mine, despre noi…

Un vechi proverb românesc subliniază că „Dumnezeu dă, dar nu aduce acasă”, același adevăr fiind pretutindenea predicat: „Dumnezeu ne dă nuci, dar nu ni le sparge” (proverb german), „Dumnezeu îi ajută pe cei ce se ajută singuri” (proverb islandez), „Dumnezeu îți dă grâul, dar nu-ți coace și pâinea” (proverb austriac), „Dumnezeu hrănește păsările care dau din aripi” (proverb danez), „Cheamă-l pe Dumnezeu, dar vâslește departe de stânci” (proverb indian), „Ajută-te, căci atâta te va ajuta și Dumnezeu” (proverb unguresc)…, concluzia fiind una singură (sigură): „Nu aștepta milostenii !”

Noi nu am luat aminte la această elementară învățătură, reușind performanța, în … Citește mai departe

Adânc adormit în alb

Mut ca piatra și adânc adormit în alb, stă muntele iarna. Acolo și acum, totul e dalb, totul e calm…

Pustiu și bântuit de viscole, de avalanșe, e golul alpin. Amuțite și ațipite în troiene stau și stânele văduvite de ecoul tălăngilor, a lătratului de câine, a hăulitului… Și caprele negre au abandonat locurile încărcate de lumină argintie, în care cerul sărută pe creștet pământul. În căutarea hranei, ciopoarele au coborât în codrii cățărați cu îndrăzneală pe versanții abrupți. Doar marmotele au rămas acolo sus, sub stratul gros de omăt, în încăperile spațioase durate sub stâncării și căptușite cu ierburi. … Citește mai departe

Cabane în Carpați

Cum astăzi sărbătorim „Ziua Drumeției”, cu riscul de a plictisi pe semenii ce au alte surse de satisfacții -rodite de hobby-uri -, sorburi de stres și supape de siguranță, m-am hotărât să consemnez câteva rânduri despre asociațiile de voluntari care au pus piatra de temelie a turismului montan.

În primul rând trebuie spus că procesul de „civilizare a Carpaților” a fost demarat de Siebenburgischer Carpathenverein sau Societatea Carpatină a Turiștilor Ardeleni ori prescurtat SKV, cum s-a întipărit în conștiința călcătorilor de cărărui, ce a deținut, timp de 65 de ani, supremația pe cel mai înalt tărâm, edificând peste 60 de … Citește mai departe

Adă toamnă acalmie!

Toamna târzie seamănă cu bătrânețea cea bună și blândă. Înainte de toate, amândouă sunt bogate în poame coapte, iar pivnițele-s pline, inclusiv cămara cu experiențe, căci vremea recoltării roadelor (când mâna se preschimbă-n greblă) a trecut de mult, fiecare rămânând cu ce a considerat și s-a încumetat să culeagă.

Păsările călătoare și marile ispite (nu și măruntele pofte pe bucate) au decolat deja spre alte destinații. Nici o adiere de vânt, necunoscută sau netrebnică, nu mai înfioară până la măduvă văzduhul. Soarele, înainte de apus, ca și soarta de om, și-a luat un chip bonom; cerul (chiar și cel de … Citește mai departe