Mirabila

Concepută de circumstanță, abia sâmbătă seara, la final de facere a lumii, când marele ziditor era istovit;

Croită dinadins dintr-o coastă luată din trupul bărbatului, pentru a fi doar un accesoriu al acestuia.

A rezultat o ființă fragilă, cu suflet sensibil,

Ce a fost acuzată de instigare la înfruptare din pomul cunoștinței binelui și răului;

Condamnată la muncă silnică pe viață în casa autorului faptei;

Supusă să poarte vălul vinovăției de a fi adus păcatul pe lume

Și obligată să asigure infinitul istoriei prin magia pântecului său.

Și totuși…

Femeia și-a depășit condiția umană ce i-a fost stabilită,

Devenind punctul … Citește mai departe

Tainicul Tărpiu

E doar dincolo de deal, la mică distanță de Bistrița, dar cum nu ființează un drum rutier direct, corespunzător amenajat, care să te ducă într-acolo, ești nevoit să treci Dealul Târgului spre Dumitra, iar din Cepari, din curba strânsă situată în centrul satului, să o iei spre stânga, totalul de parcurs fiind astfel de 24 km.

E regretabil că drumul direct existent, vechi de secole, nu e nici măcar pietruit cum se cuvine, chiar dacă peisajul pe care îl traversează este încântător, dar poate că e mai bine așa. Altminteri, Tărpiul nu ar mai fi ceea ce încă mai este: … Citește mai departe

Leonida Pop

Doamne, cum uităm de uimitoarele modele de urmat ce au fost răsfirate în calea națiunii noastre. Nu luăm aminte la oamenii care au atins un prag de excelență ori eroism, dar avem tendința de a ne întoarce capetele, parcă la comandă, ca un lan de floarea soarelui, după te miri ce corp politic, ce pare ceresc, ori după vreun meteorit impostor și ignorant.

În loc să-i așezăm pe „marii merituoși” într-o galerie vie a celor care au dobândit glorie, un nume bun, respectabil, sau chiar un renume, îi tratăm cu o nepăsare dezgustătoare, îi împingem cu indiferență într-un con de … Citește mai departe

Eliberare

Ce infimi şi cât de infirmi suntem în infinitul spaţio-temporal, dar ce avizi de averi şi plini de poveri fără valoare. Suntem doar o cantitate neglijabilă în calea veacurilor ce se rostogolesc cu larmă-n lume, dar purtăm cu îngâmfare armura de lut şi alura de absolut.

Arareori avem timp să conştientizăm aceste simple adevăruri. Ne cocoţăm iute în bolidul zilei şi chiar dacă nu stăm prea confortabili, gonim nebuneşte între mic dejun şi cină. Sărim apoi sprinteni şi pe nesimţite, dintr-o duminică într-alta. De fiecare revelion rostim retoric, ca într-un ritual: „ Doamne, cum trec anii!”, după care rulăm iarăşi … Citește mai departe

Galanthus Nivalis

Croit din albul ce pleacă și verdele ce vine, din omătul neprihănit și verdeața ce o vestește, ghiocelul (în limba greacă însemnând floare de lapte), iese iute din pântecul pământului, ia o poziție distinsă și delicată, și dă deșteptarea viului, bătând din micul clopot al sfințeniei.

Galant și elegant, deopotrivă, ghiocelul simbolizează candoarea, prietenia, smerenia și speranța. El face legătura între anotimpuri, iar atitudinea adoptată este una aparte, pură și pioasă.

La semnul său, sămânța, ce aștepta cucernică miracolul reînvierii, încolțește și lovește în pătura fecundului pământ, viitorul ivindu-și astfel la soare micul creștet boțit. Ea, sămânța, un simplu grăuncior … Citește mai departe