Ispita înălţimilor

Ispita înălţimilor, vraja victoriei, ne ademeneşte, ne acaparează, ne subjugă, ne preschimbă în sclavi al suişului fără de sfârşit. Ne împinge-nainte, ca un resort neînduplecat, tentaţia tărâmului tămâiat de cer, măreţia momentului închinat exclusiv celor temerari şi la care nu încetăm să visăm.

O vreme, vrem doar vârfuri culcate cuminţi sub bocanc, căci până la un moment dat, numai cucerirea culmilor ne procură satisfacţii şi ne înflăcărează trăirile, ignorând pericolele ce planează asupra urcuşului, eforturile, costurile şi privaţiunile pe care le presupune realizarea unui asemenea deziderat.

Atingerea vârfului atrage însă unele vulnerabilităţi, căci sus, pe creste, nu putem conta necontenit … Citește mai departe

Ziua morţilor

    Aproape în tot Ardealul, în data de  data de 1 noiembrie celebrăm Luminaţia (urmată cum nu se poate altfel de o noapte luminată în cimitire), preluată de la catolici care sărbătoresc frumos, chiar cu fast, ziua tuturor sfinţilor, cunoscuţi sau neştiuţi de nimeni. Termenul de Ziua Morţilor folosit pe alocuri nu e parcă cel mai potrivit. Mai degrabă e adecvat titlul de Ziua Străbunilor sau Sărbătoarea Strămoşilor. O mică parte din noua generaţie, trăind exclusiv pentru aici şi acum, iau în derâdere orice tradiţie, considerând o prostie şi o pierdere de vreme mersul la cei răposaţi din neamurile noastre. … Citește mai departe

Capodopera lui Nicolae Bălcescu

Cunoscut de pe vechea bancnotă de 100 de lei şi mai degrabă, ca revoluţionar paşoptist, prigonit pentru noul şi modernul ce a încercat să-l instaureze şi care a sfârşit, singur şi sărac,  departe de ţară (în Palermo, locul de veci nefiind nici acum clar identificat),  la doar vârsta de 33 de ani, meritul major ce revine lui Nicolae Bălcescu în plan istoric constă în aceea că, după îndelungi căutări şi minuţioase documentări, a scos la lumină un mare domnitor român, prin mijlocirea lucrării istorice de referinţă   intitulată sugestiv „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, scrisă în mod obiectiv şi detaliat în anii … Citește mai departe

La “bunicuţele” de lemn şi piatră din Zagra şi Runcu Salvei.

Pentru a ajunge în Zagra am urmat traseul Bistriţa-Cepari-Mintiu-Mocod. Un drum integral asfaltat, nu foarte aglomerat şi care îţi oferă ocazia de a afla, şi altceva.

Recomand un răgaz rustic (veritabil) la Mintiu, un vechi cuib de românism închis între dealuri, dovadă deplină făcând denumirile avute de-a lungul istoriei, respectiv Rumanisch Baierdorf (în germană) şi Olahnemeti (în maghiară).

Actuala biserică ortodoxă fiinţează din anul 1900, având hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, fiind ridicată, se pare, pe locul unei vechi mănăstiri ce a fost arsă în anul 1761 din ordinul generalului Adolf von Bucow.  Nu departe de locaşul de cult … Citește mai departe

Când totul pare pierdut.

E dezolant şi dezarmant să simţi, că în toate câte sunt şi, mai ales, pentru totdeauna, ţi-e totuna. Lipsa de speranţă, absenţa unei perspective pozitive, a unui orizont optimist, împing la gesturi extreme. E în stare de orice omul aflat în stadiul terminal al unei boli grave, incurabile (doar o puternică credinţă creştină te ajută să-nduri), în pragul falimentului sau în poarta puşcăriei (după ce a trăit cu impresia că face parte din „spuma societăţii”) dar şi oricine e  ferm convins că drumul îi este barat definitiv de reale sau închipuite obstacole de netrecut (sedusă şi abandonată, cu onoarea pătată … Citește mai departe