Cetatea Veche a Bistriței

În vremuri vitrege este esențial să ne păstrăm mintea întreagă: curată, calmă și cumpătată. Dacă o lăsăm pradă emoțiilor ori o abandonăm în răspântia tuturor vorbelor vânturate de-a valma, devine toxică și întunecă orizontul sufletului, riscând astfel să ne prăbușim în noi ca un copac putred ori să coborâm involuntar înlăuntrul sedimentelor noastre slinoase, a instinctelor primitive latente și să aducem la lumină lucruri ce nu fac cinste unui om rațional.

După iureșul și vacarmul în care ne-am dedat să ne ducem existența, filmul vieții noastre e pus inopinat pe „mute” și se derulează cu încetinitorul. Este, dincolo de orice … Citește mai departe

Grigore Boșotă

Bunicul avea o carte, aflată acum la mine, între filele căreia își așeza, când primea pensia, bancnotele albastre de 100 lei purtând chipul lui Nicolae Bălcescu. Era o carte despre vestitul haiduc Vălean de pe Mureș: „Drum de soartă și răzbunare” scrisă de Remus Luca.

Era pentru întâia dată când aflam de justițiarul legendar și pușca lui (încă nu îl descoperisem pe Robin Hood), de hoțul de drumul mare, ce jefuia bogații și autoritățile pentru a da nevoiașilor, de răzvrătitul împotriva stăpânirii, ce se retrage pentru a trăi slobod, dar singur, departe de lume, în codrii munților.

Din răspunsurile primite … Citește mai departe

Primenirea

E primăvară afară, oameni faini și prieteni dragi. Nu e tocmai ca altădată și cum ne-am dori să fie mereu, dar nici să nu lăsăm gândurile întunecate, pesimiste, să se așeze temeinic pe ramurile minții ca un stol de păsari. N-avem cum să nu le vedem, le putem însă privi cu detașare, fără a le da materiale să-și facă cuib pentru clocit și fără a arunca cu pietre înspre ele, căci dacă le zburătăcim, freamătul va fi mai mare.

În esență, primăvara înseamnă primenire. Nu doar înnoire și împrospătare, ci și schimbare (în bine). Așa că, a sosit vremea să … Citește mai departe

Panica

Când un virus se transmite la cinci metri distanță și rezistă 30 de minute în aer și cinci zile pe suprafețe, ești la mâna norocului sau NEnorocIRII. Alegerea e aleatorie, dar așa e în lume, de când e lumea și pământul: venim pe rând și plecăm pe sărite, în raport de sensibilitățile trupești și ghinionul fiecăruia.

E normal ca fiecare dintre noi să avem lucruri amânate, așezate într-o oarecare ordine de așteptare, și să sperăm că vom trăi cât mai mult pentru a le împlini, dar asta nu înseamnă că trebuie să disperăm dacă vom fi nevoiți să spunem „Stop … Citește mai departe

Răposații războiului

Mai toate marile războaie și-au aflat ecoul în literatură. Invazia lui Napoleon în Rusia anului 1812 a fost descrisă detaliat de Lev Tolstoi în romanul „Război și pace”, iar cronicarul conștiincios al războiului franco-german dintre anii 1870-1871 a fost Emile Zola, în „Prăpădul”. Merită citite. Sunt două capodopere literare, așa cum este și romanul „Întunecare” scris de Cezar Petrescu, imediat după primul război mondial.

Dimensiunile grozăviei marelui război sunt însă real redate, chiar în oglindă, de scriitorul francez, Henri Barbusse, în „Focul” și de scriitorul german, Erich Maria Remarque, în „Nimic nou pe frontul de vest”, foști combatanți pe același … Citește mai departe