Meri la zâne, măi române !

Titlul dat mi-a readus în minte o glumă despre dieta cu mere a ardeleanului de altădată: „Mere ș-o slană, ș-o brânză grasă, ș-o ceapă, de apă, crăpată cu pumnul. Mere ș-o zamă acră de lășcuțe. Mere ș-o tocană cipărată de jițăl. Mere ș-o „polă prinsă-n brâu”. Mere ș-un deț de țuică de pome…”

Dar revenind la îndemnul de început, țin să-l subliniez și să-l argumentez invocând întâi un paradox: omul, uneori, vede (limpede și de aproape), dar nu crede, iar alteori crede, fără să vadă nimic (dar asta nu e rău, căci „Numai cu inima se poate vedea corect. … Citește mai departe

Așteptând aminul

La capitolul „Pietre care vorbesc”, de curând mi-am împiedicat privirea de zidurile ce îmbrățișează straniu verticala și care amintesc despre măreția de odinioară a Castelului Kornis, înălțat cu peste patru secole-n urmă pe platoul de deasupra satului Mănăstirea, aparținând de comuna Mica, căci din locul în care o cotim strâns la dreapta către Dej, când ne deplasăm pe ruta Bistrița – Cluj, prin Braniștea și Sânmărghita, la nici trei sute de metri distanță de intersecție ne întâmpină ruinele acestui castel-cetate considerat, până la finele celui de-al doilea război mondial, o splendidă bijuterie arhitectonică a Transilvaniei.

Pietrele clădite-n pereți, aflați într-un … Citește mai departe

Dăruiți-vă timp

Deși, după cum bine se vede, unui anonim i-a venit o idee trăsnită, reamintind că nu se poate întoarce roata timpului v-aș servi, desigur, un vechi truism și totuși mă-ncumet să rostesc un îndemn cu riscul de a fi calificat la fel: nimeni – și nimic – nu ne poate împiedica să folosim fiecare dimineață de primăvară pe post de „alt început” menit să ne retrezească și să ne călăuzească spre o viață nu neapărat nouă, ci mai trează și mai brează.

În vâltoarea amețitoare a existenței, pe alocuri cu certe veleități de centrifugă, auzim adesea, ca pe-un refren tânguitor: … Citește mai departe

La poienile de sub munte

La vremuri de vorbărie, electorală, se pretează, ca antidot, și o tură de fotografie, la ceas de primăvară timpurie, pe traseul Piatra Fântânele – Poiana Zimbrului – Valea Corca – Poiana Ciungii – Valea lui Toader – Izvorul lung – „Mița de la Colibița”, un itinerariu montan cu grad mediu de dificultate, adică „de toate zilele” (accesibil în orice anotimp) și pentru toate mărimile de bocanci și „bocăncei” dedați cu mersul pe jos, în lungime de paisprezece kilometri, inscripționat cu marcaj cruce roșie și având o durată medie de patru ore. Poteca curge preponderent prin pădure (fiind răcoroasă și în … Citește mai departe

Ticăloșii

În vâlva acestui an electoral, am ales și eu: să diseminez câteva „postate” dintr-o carte aparte, cu înțelepte învățături despre viață și considerată, pe bună dreptate, „adevăratul manual de etică al românilor” (Gabriel Liiceanu), căci separă, fără putință de tăgadă, apele binelui și frumosului de cele rele (sau rebele) și urât mirositoare; presară repere reale pe drumul către casa comună, la MAMA MORALITATE și arată, în clar, cu degetul, spre derapaje.

„În orice comunitate umană și în orice moment al istoriei sale există un anumit procent de oameni ticăloși. Uneori sunt mai mulți, alteori mai puțini, au o influență … Citește mai departe