Cu riscul, pe deplin asumat, de a fi calificate cele câteva nedumeriri personale drept o „părere de-o para”, sau altfel exprimat, o simplă opinie de doi bani – potrivită însă cu traducerea „mot a mot” a începutului de titlu: cuvântul para amintind de un ban turcesc de mică valoare ce a circulat în Țările Române, iar termenul de dox având și înțelesul de părere -, înțeleg astăzi să plec pe calea consemnării arătând că noi, creștinii, datorăm enorm orașului Niș (al treilea ca mărime din Serbia – după Belgrad și Novi Sad -, unde își are sediul Statul Major al … Citește mai departe
Botezul Muntelui, la LA-LA (MARE) și la-la (mică)
„S-a mai dus încă un an, / S-a mai dus un an de zile, / Și cu drag beau un pahar / Cu prietenii lângă mine. /// Vârsta este doar un număr, / Eu în suflet rămân tânăr, / Simt în fiecare zi / Bucuria de a trăi, / Am cu mine prietenii.” – Tinu Veresezan
Într-adevăr, s-a mai dus încă un an de drumeție cu prietenii și celor care n-au făcut-o încă le recomand, cu toată dragostea, un loc binecuvântat de botez „întru-munte”, cu precizarea că e potrivit – și fără de pericole – numai în răstimpul de … Citește mai departe
Proces-verbal de predare poze primite de la prieteni
„În încurcături de-astea, în orice birou se ia aproape totdeauna hotărârea de a se redacta un proces-verbal. Procesul-verbal e bun totdeauna. Dacă nu folosește, nici nu strică : încă o hârtie fără rost printre atâtea milioane, și atâta tot.” – „Mendel, omul cărților”, Ștefan Zweig
Nu mai știu când am auzit, pentru întâia dată, amenințarea muiată-n mister: „că de nu…, te ia mama lui proces-verbal”, dar cu siguranță am echivalat-o, încă de pe atunci, cu „te ia mama-dracului” (sau mama-naibii, după preferințe), abia mult mai târziu realizând că e și o reminiscență a răstimpului de canibalism comunist, de prin … Citește mai departe
CLOPOT(iva)
Uneori, în prag de An Nou, îmi revin în prim-plan locurile deosebite descoperite cu prilejul preumblărilor mele, preponderent montane, căutând să-mi închipui cum o fi, acum, pe acolo. De această dată gândul m-a condus spre Poarta Munților Retezat, spre satul Clopotiva (comuna Râu de Mori) din Țara Hațegului, în care stau, de secole, alăturat, la doar câțiva pași distanță, două biserici înscrise în nomenclatorul monumentelor istorice: una cu hramul Cuvioasa Paraschiva și cealaltă închinată Sf. Ioan Botezătorul. Un simplu sat, dar cu două biserici vechi de când lumea, întrecut însă de un alt sat situat în Banatul Timișului: Klopotiva (astăzi … Citește mai departe
Spirit dublu rafinat, din nașterea unui Domn și prietenia unui pom
Când se apropie Crăciunul și, pe ocolite, mă cuprind, deopotrivă, nostalgia copilăriei și nerăbdarea sosirii noilor sărbători, sunt ușor de pornit și greu de oprit din a-mi relata părerile și stările sufletești, din a reda fragmente din lecturile aferente anului ce se apropie vertiginos de gongul final.
Și chiar dacă, de principiu, sunt de acord cu cei care rostesc răspicat că această perioadă de maximă magie – în care aproape nimeni nu lucrează și în care cunoscuții își fac vizite reciproce – nu este despre întreceri culinare între gospodine, nu este despre case intens luminate și brazi frumos împodobiți, nu … Citește mai departe