Raport de tură

Ce-l încep cu o veche URĂtură: Sorcova, Vesela, Să trăiți…

Ca un pom să-nfloriți,

Ca un câmp să mărgăriți,

Ca și toamna să-nfrunziți,

Iar la iarnă împodobiți, în pură iubire, să ne-ntâlnim!

La fiecare început de etapă, de debut al celor 365 de răsărituri nescrise – și implicit necunoscute – obișnuim, pe bună dreptate, să ne urăm cu entuziasmul aferent: „Un An Nou fericit!”, dar ce dificil este să definim fericirea; să ne dorim: „Sănătate, că-i mai bună decât toate…”, fără a reaminti însă și de cumpătarea la bucate; să ne zicem: „Vise îndeplinite”, ignorând sfatul dat de omul hâtru: … Citește mai departe

Ne dați, ori nu ne dați…

Dacă-n Ajun a bătut crivățul, în dimineața de Crăciun s-a pogorât peste lume o mare de liniște. Una neobișnuită, de început de lume, nepângărită de vreun sunet, iar gândul, dincolo de semnificațiile religioase ale sărbătorii, mi-a zburat, imediat, la tărâmurile unde nu există timp, unde anul nu este împărțit, egal, în patru anotimpuri și nici servit în porții mici, de câte 24 de ore, la insulele scandinave situate dincolo de cercul polar, încă locuite și care sunt împodobite cu nenumărate aurore boreale, în care ceasul își pierde orice însemnătate, fiindcă de la mijlocul lunii mai și până la finele lunii … Citește mai departe

Dragostea se naște, speranța ne cuprinde

Astăzi, de Ajun, declar public: Iubesc, cu deasupra de măsură, Crăciunul! Și am făcut-o, cu brațele inimii, pe de-a-ntregul deschise, de când mă știu. Tocmai din timpurile uitate, cu zăpezi înalte, când odaia dinainte era binecuvântată de mireasma bradului bun, crescut liber în munți. De pe vremea ce se vrea-napoi, când „domnii” ne luau lumina. Și o făceau destul de des, dar nereușind să se atingă de lumina spiritului, chiar dacă în fel și chip au căutat să o stingă, sau măcar să-i micșoreze raza – inclusiv prin substituirea darnicului Moș Crăciun, urmașul negreșit al magilor, cu Moș Gerilă, cel … Citește mai departe

Un strop de spiritualitate slavă

În zilele noastre, când Dumnezeu (de fapt, doar numele lui, pentru a da bine la imaginea publică a candidatului!) e băgat la înaintare și în campania electorală, mă simt jenat și, deopotrivă, tentat să fiu mai rezervat în exprimare, ezitând, și uneori chiar evitând, să mai rostesc un „Doamne ajută!”, să-mi fac cruce în fața bisericii ori a troiței înălțată în răspântie și, cu atât mai mult, să împărtășesc, deschis, din cărțile, de curând, citite. Și totuși, în preajma Sărbătorii Nașterii Domnului, îmi iau inima-n dinți și sufletul subsuoară, și plec iară pe aceeași cale:

„Un călător urca pe … Citește mai departe

Poftește în lumea de basme – Morarul Bucegilor

„Câte focuri, câte lumânări și câte văpăițe n-au ars, și toate s-au stins, și multe se vor aprinde ca să se stingă iarăși, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om…, și numai acela va ști bine că lumea asta a fost o lungă și aceeași poveste”, spunea cândva Barbu Ștefănescu Delavrancea, iar Ion Pop Reteganul puncta și mai abitir: „multe s-au mai întâmplat în lumea asta mare și câteodată auzim povestindu-se câte o întâmplare de ne vine mai a n-o crede. Și totuși trebuie să credem mult din cele ce auzim; … Citește mai departe