Scurtături

Odată cu „venirea pe lume” a unităților PC, conectate la internet, a devenit parcă și mai evidentă predispoziția omului de a afla și de a o apuca pe scurtături: de tastatură, pentru fișiere, aplicații, pagini web…, fiind trasate și marcate, în scop de ușurare, nenumărate „shortcuts” pe întreg întinsul păienjeniș virtual.

Realizările repurtate pe segmentul automatizării și pașii uriași făcuți spre robotica ascendent autonomă impun realitatea unei retorici cu valențe de paradox: lenea a fost principalul motor al progresului umanității și numai confortul ne-a călăuzit pe calea: cal-căruță-automobil înzestrat cu pilot automat și banalul ( de acum) GPS – în … Citește mai departe

Cultivând răbdarea

Se spune că răbdarea, ruptă fiind din rai, este regina virtuților, și mama marilor victorii, și cheia tuturor porților, și cel mai bun tovarăș de drum, și talisman de ținut în sân, și leac la orișice necaz… Prin urmare, nici nu-i de mirare că un înțelept duhovnic ortodox prescria fără încetare: „Răbdare, răbdare, răbdare. Și când simți că s-a gătit, iar: răbdare, răbdare, răbdare…, și asta nu până la prășit, ci până la sfârșit.” – Părintele Cleopa

După cum bine se știe, și în rețeta succesului intră o cantitate mare de răbdare, dar și ambiția, și perseverența sunt sădite pe … Citește mai departe

Dumitru Protase

Când apusul e aproape și umbra i se pierde, alungită-n spate, pentru om a sosit momentul adevărului și timpul potrivit pentru a evalua retrospectiv parcursul, pentru a trage linie la coloanele alăturate, însemnate cu plus și minus, pentru a face socotelile aferente facerii bilanțului și descărcării de gestiune. Și ce satisfacție supremă încearcă omul când lanul îi e plin de împliniri.

Astăzi, fără teama de a greși, rostesc răspicat că printre semenii încărcați de merite și reale motive de mândrie se numără și profesorul, istoricul și arheologul Dumitru Protase (n. 01.02.1926, Mocod – d. 25.04.2012, Cluj-Napoca), membru al Institutului de … Citește mai departe

Atențiune: Pe loc repaus!

Dacă după creație, și Domnul a simțit nevoia de o recreație (dedicând ziua a șaptea în acest scop), cred că și omul are trebuința de a-și comanda militărește: „Pe loc repaus!”, pentru echilibrare și recalibrare.

Nu știu dacă e vorba de un defect de fabricație ori de un viciu ascuns – dobândit pe parcurs -, dar pare inscripționat în fibra firii omului să-și dorească mai mult și mai sus, și când zice mult visează la cantități mari, la sorturi diferite, la intensități deosebite, la durate îndelungate și repetate în care să privească de sus, în care să fie dus pe … Citește mai departe

Clipa plecării la munte

În Biblie există un text ce subliniază relația specială stabilită, pe baza unor sentimente de stimă și de simpatie reciprocă, între semeni cu aceleași preferințe și năzuințe : „ … tu, pe care te socotesc una cu mine; tu, frate de cruce și prieten cu mine; noi, care trăim împreună într-o plăcută prietenie și ne ducem împreună… ” – Psalmii (55:13), în timp ce un alt pasaj mi se pare potrivit pentru minunatul moment al plecării la munte: „ Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm și să ne veselim în ea! Doamne, ajută! Doamne, dă … Citește mai departe