Tovarășia

Bucura Dumbravă, în Cartea Munților, cere imperios: „Bagă la cap, drumețe, și nu pleca la munte cu orișicine! Nici dacă conduci tu, nici dacă conduce altul. Tu, cătană, alege-ți bine căpitanul. Iar tu, căpitane, nu primi decât cătane zdravene. La începutul turismului în Bucegi recrutarea se făcea de obicei de către un domn convins că iubește munții și care cutreierând parcul Sinaiei, își aduna o ceată de tovarăși – ca să nu-l găsească plictisul – în tete-a-tete cu natura adorată. În folosul sporirii numărului, el nu se dădea înapoi nici în fața cucoanelor celor mai improbabile, nici în fața moșnegilor … Citește mai departe

Lacrima de mamă

În opera literară a lui Nikolai Vasilievici Gogol am aflat un pasaj care mi-a dat fiori: „Acum, mamă, binecuvântează-ți fiii! (…) Roagă-te Domnului ca ei să fie curajoși în lupte, să-și apere întotdeauna onoarea de cavaler și credința creștinească, altfel mai bine să se piardă, nici urmă de-a lor să nu rămână în această lume!” În contrast, ori în contrapondere, nu cred că este vreo mamă care poate cugeta așa. Chiar dacă cordonul ombilical este secționat fizic, el nu poate fi îndepărtat din inima mamei, și nici șterse amintirile legate de „puii” zămisliți în pântecul său. Și legătura, și amintirile … Citește mai departe

Inima care sfințește pâmântul

„Știa să se supună… cu darul deosebit al femeii care-l înțelege pe bărbat mai bine decât se poate înțelege el însuși. (…) Fusese din totdeauna predestinată blândeții; însă credința, mila, speranța – cele trei virtuți care încălzesc sufletul – ridicaseră încet-încet această blândețe până la sfințenie. (…) Privești o stea pentru că este luminoasă și pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire mai dulce și o taină mai mare: femeia.” – Mizerabilii, Victor Hugo

„În timpul acelei groaznice nopți, nenorocirea o făcu să descopere blânda resemnare care, la mame și la soțiile îndrăgostite, … Citește mai departe

Pacea de la capătul războiului

La întrebarea răsărită pe buzele tuturor: „De unde atâta înverșunare la unii și tot atâta îndârjire la ceilalți?”, alăturat unor inserări ideatice de-a dreptul profetice, printre rândurile versurilor ce compun imnurilor intonate, cu mâna la inimă și ochii spre cer, de către cele două neamuri aflate în conflict, putem descoperi și câteva firimituri de răspunsuri.

Din imnul național al Rusiei reiese, fără putință de tăgadă, ambiția de înălțare spre culmile gloriei; mândria fără margini care-i animă; credința că țara lor e unică în lume, că pământul lor e sfânt și că-l au alături, în toate, pe Dumnezeu …

„Rusia … Citește mai departe