La jumătatea secolului al XVI-lea, marele vizir Mehmet-pașa dă poruncă să se ridice un pod peste Drina, râul care străbate orașul bosniac Vișegrad. Așa începe istorioara podului compus din unsprezece arcade mlădioase și care devine martorul tăcut al istoriei, și al celei mari, cu războaie și răzmerițe, măriri și decăderi de imperii, dar și al celei mici, personale, cu răfuieli, drame ori fericiri de toată ziua, asistând impasibil la derularea schimbărilor ce se abat asupra locuitorilor – ce viețuiesc la răspântia a două lumi -, uneori mai molcom, alteori mai aprig, dar implacabil, și de cele mai multe ori, nedrept. … Citește mai departe
Virgil Șotropa
În vara acestui an, aflându-mă pentru o zi în Năsăud și având ceva timp liber la dispoziție, am urcat în „Cimitirul Comoara”, cu gândul de a aprinde o candelă la căpătâiul unui mare cărturar năsăudean: Virgil Șotropa. Din păcate, în absența oricărui indiciu, cum ar fi, de pildă, un panou informativ instalat la intrare asemeni celui din Cimitirul Central din Cluj, sau al câtorva indicatoare amplasate pe alei, cum sunt cele din Cimitirul Bellu din București – soluții ieftine aflate la îndemâna oricărei primării sau parohii -, nu mi-a fost dat să-i aflu nicicum mormântul. Întâmplător însă, am aflat locurile … Citește mai departe
Făclia de cultură transilvană
Așa cum unii dintre locuitorii Bucureștiului nu s-au plimbat niciodată pe aleile din Cișmigiu și o parte dintre brașoveni n-au avut curiozitatea ori cutezanța de a-și vedea orașul de pe Tâmpa, tot așa nu ne facem timp, nici noi transilvănenii, pentru a merge în miezul dulce și duios al Ardealului, la Blajul cel poleit de istorie, deși pentru dus-întors e suficientă o singură zi.
Municipiul Blaj este așezat într-un loc minunat, unde Târnava Mare și Târnava Mică își unesc destinele și înspre care, din oricare parte ai sosi (Alba-Iulia, Mediaș sau Târgu-Mureș), ești nevoit să cobori la el de pe … Citește mai departe
Un pâlc de patriarhi
Nu cred că are rost să visăm doar la răsplata din cer și nici să cerșim de la ceilalți câte o danie infimă, materială sau afectivă, ori câte o porție de respect, de recunoștință. În viață este vital să ne recompensăm singuri pentru fiecare victorie repurtată, oricât de mică, pentru fiecare ducere la bun sfârșit a câte unui plan pentru care am îndurat, tot așa cum „dulcele din câșlegi” e binemeritat după postul cel îndelungat, iar zilele de concediu, când așteptăm să ne pună altcineva în farfurie, sunt necesare, pentru întremare, după un an istovitor de muncă. Nu doar schimbarea … Citește mai departe
Sântămărie
Numai în Transilvania sunt presărate sate cu nume de sfinți: Sântana (Arad), Sântandrei (Bihor și Timiș), Sândominic (Harghita), Sângeorge (Timiș), Sângeorgiu (Mureș), Sângeorz (Bistrița-Năsăud), Sfântu-Gheorghe (Covasna), Sâniacob (Bistrița-Năsăud și Mureș), Sântioana (Bistrița-Năsăud), Sântion (Bihor), Sânmartin (Arad și Harghita), Sânmărghita (Cluj și Mureș), Sânmihaiu (Bistrița-Năsăud și Sălaj), Sânnicoară (Bistrița-Năsăud și Cluj), Sânpaul (Cluj), Sânpetru (Brașov și Sălaj) sau Sânsimion (Harghita și Mureș).
Și tot numai în Transilvania sunt „sate de suflet” închinate Maicii Domnului: Sântămărie (jud. Alba, aparținând de Cetatea de Baltă), Sântămăria Orlea (situat în vecinătatea Hațegului), Sântămăria de Piatră (lângă Călan, Hunedoara) și Sântă Măria (din Țara Almașului, Sălaj). … Citește mai departe