Zămislire

„Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.” – Khalil Gibran

Nu știu ce fărădelege de tinerețe au săvârșit ghiocelul și brândușa de i-a pus Dumnezeu de planton în noaptea lungă a iernii, dar cunosc ce presupune să stai de veghe la ușa încăperii în care se sforăie pe toate tonalitățile. Nu am amănunte nici de la pronunțarea sentinței și nici cât li s-a părut de dreaptă sancțiunea celor doi împricinați, dar sunt sigur că în sala de judecată s-a chicotit, s-a dat din coate și s-a surâs pe sub mustață, uitând că uneori pe … Citește mai departe

La „Bradul bun”

„Nimeni nu se poate duce în trecut să o ia de la capăt, însă oricine poate începe chiar de azi să construiască un nou final” – Maria Robinson.

Poate de aceea dăm uneori peste câte un brad bătrân ce răsfiră pace împrejur, mai ales dacă între rădăcinile lui stă scobită și o fântâniță cu apă rece, limpede, la care se apleacă călătorii pentru a-și ostoi setea, cum era cândva unul în Muntele Heniu. Rămas fără de măriri și fără de mirări, el are curajul de a privi cu detașare distanțele și diferențele, de a sta înfipt statornic în amintiri dragi, … Citește mai departe

O carte-concentrat cu învățăminte.

„Jurnalul fericirii” scrisă de Nicolae Steinhardt este „ o capodoperă, o carte a cărților, o carte contemporană cu Dumnezeu” (Dan Chelaru) și este „ în egală măsură o operă de bilanț existențial, dar și una conturând cristalizarea unei conștiințe în toate componentele ei (…) prinsă în toate, prin concretețe, și desprinsă de toate, prin puterea de generalizare. ” (Virgil Bulat)

În timp ce lecturam jurnalul unui alt mare scriitor de origine evreiască : Mihail Sebastian, mi-am amintit de o carte de căpătâi a literaturii române: „Jurnalul fericirii”, maiestuos scrisă de Nicolae Steinhardt, pe care am citit-o cu ani în urmă, … Citește mai departe

Nicolae Drăganu

Într-o societate aflată în derivă și care nu deține o scară corectă de valori, se resimte o tot mai acută criză de modele pozitive. Nu caut să contest ce se spune adesea: că nici un pământean nu e perfect și că fiecare om ce a reușit în viață a comis probabil o greșeală ce îl descalifică din dreptul de a-i fi conferit titlul de „exemplu de urmat”. Țin să subliniez însă un alt fapt: un model pentru viață nu înseamnă o persoană fără păcat, numai bună de beatificare și de așezat în icoană, ci o persoană care, printre cusururile specifice … Citește mai departe

Cumințenia câmpului

Era seară târziu și ne îndreptam spre casă cu mașina când Andrei, volubil fiind (semn sigur de mulțumire pentru modul în care s-au derulat orele de antrenament în sala de dans), m-a întrebat fără preaviz: „Dacă ai putea călători în timp încotro te-ai îndrepta?”. Aflat încă sub impresia unei cărți citite relativ recent i-am răspuns pe nerăsuflate: „Înspre Grecia Antică, cu condiția să aflu acolo și țărmuri însorite, împânzite cu măslini înfloriți”, făcând referire la marea cenușie de ceață în care pluteau pe afară casele și copacii. Mă așteptam să facă vreun comentariu tipic adolescenților, dar nu, s-a întors doar … Citește mai departe