Dacă prin cărțile de basm ale copilăriei l-am întâlnit pe Roșu-Împărat și pe Verde-Împărat, în vecinătatea casei părintești, în „Vârvu livezii” cum îi spuneam cu toții, l-am cunoscut pe Albul Împărat. Nu unul, ci un pâlc de curați împărați. Îmi amintesc cu emoție primii ani de viață când eram pur și simplu fascinat de coloanele albe ale mestecenilor ce răsăreau din verdele pământului și se înălțau mândre spre albastrul cerului. Și mai târziu, când am aflat pentru întâia dată de existența raiului mi l-am închipuit aidoma mestecănișului ajuns la maturitate, prin grija și îndârjirea bunicului patern, cu policromul său covor … Citește mai departe
Mâțișori de mărțișor.
Trupul ațipit și dezgolit al salciei e primul care tresare la sărutul delicat al soarelui de primăvară, înfiorându-se într-un surâs, duios, de mâțișori. Acești amenți, cum se numesc ei de fapt, fac parte din suita micilor minuni cu care noul an ne răsfață de dimineață, mâțișorul fiind cel dintâi mărțișor ce vestește miracolul renașterii naturii.
Cu o denumire nu prea onorantă: Salix Caprea, și purtând veșminte comune, de duzină, peste an, salcia sălbatică este acum „gătită” și pregătită de marea gală a stagiunii de primăvară. Fiecare ram, fiecare vlăstar, și l-a împodobit cu grijă, cu gingășie, în inflorescențe cu tente … Citește mai departe
Alexandru Vaida-Voevod
Un „pui” de om, odată intrat în creuzetul primei părți a tinereții, cu cei „șapte ani de acasă”, cu educația școlară, cu lectura particulară, cu ambițiile, căutările și întâmplările personale (inclusiv eșecurile și ratările), cu modelele de urmat, benevol alese, cu influențele exercitate de anturaj și cu multe alte componente și ingrediente, este supus unor tainice și complexe procese, rezultând în final „omul mare”, cu un anume caracter și temperament. Pubertatea și adolescența este decisivă în fenomenul de devenire umană, conferind nuanța ce va face clar diferența, de personalitate, de principii, de parcurs. Scriitorul Romain Gary menționează la un moment … Citește mai departe
Regina înălțimilor alpestre
„Munții! Mulțumesc cerului nu atât că i-a creat, ci că i-am cunoscut.” – Theodor Camus.
La „drumul mare”, călcat de toți, inclusiv de hoți, nu putem da cu vârful bocancului într-un grăunte de neasemuită nestemată. Așa cum, pentru devenire, este necesar să urci muntele din tine, tot așa, pentru a afla un „giuvaier” de natură faunistică trebuie să urci, de voie și anevoie, pe crestele cărunte ale munților, tămâiate și mângâiate de cer.
În ceea ce mă privește, pentru întâia dată am zărit-o pe viu, în direct, cu aproape două decenii în urmă, pe culmea Pietrei Albe, din vecinătatea Pietrosului … Citește mai departe
Desăvârșita dragoste.
Dintr-un motiv anume, aniversar, revin la o temă pe care am mai abordat-o în câteva ocazii. Nu o fac dintr-un simplu sentiment de datorie, ci dintr-un pios omagiu și pentru că, orice și oricum aș spune, tot nu este parcă destul, tot am impresia că nu am surprins amploarea, anvergura și elementele esențiale ale dragostei de mamă.
Este fără echivoc faptul că viața unei mame se aseamănă cu o declarație de demnitate, cu o filă de dragoste deplină, cu o indubitabilă dovadă de devotament. Un devotament dus la extrem, care atinge pragul de sus al abnegației, căci atașamentul afectiv față … Citește mai departe