Vederea unui arbore genealogic ne prilejuiește revelația rădăcinilor din care am răsărit și a ramurilor ce vor da din trunchiul nostru, ne oferă abstracta imagine a șirului de strămoși ce s-au perindat de-a lungul uliței întortocheate a mileniilor ca să putem licări și noi un pic pe firmamentul lumii, și a tuturor celor care vor urma pe rând după noi. Un domn avocat îmi destăinuia cândva că obișnuiește să se roage cu sârguință nu doar pentru familia sa, ci pentru oricine, străin sau simplu cunoscut, despre care a aflat că a fost îngropat, a căzut la pat ori într-o grea … Citește mai departe
Necuvântul
În copilărie, așa cum spuneam și altădată, când vederea bunicului slăbise și la rugămintea acestuia am început să-i citesc cu voce tare din Biblie, capitolul despre facerea lumii în șase zile mi-a stârnit primele nedumeriri și întrebări fără de răspunsuri plauzibile în timp ce căutam să deslușesc infinitul și imensitatea creatorului cu „mărginimea” minții unui pui de om care dă la o parte un colț de cortină și plin de curiozitate, cercetează critic debutul spectacolului teluric, și mai ales împrejurările realizării decorului și a distribuirii rolurilor.
Aflasem deja de rotundul și de rotirea pământului, de multitudinea religiilor lumii, de teoria … Citește mai departe
Zămislire
„Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al îngerilor.” – Khalil Gibran
Nu știu ce fărădelege de tinerețe au săvârșit ghiocelul și brândușa de i-a pus Dumnezeu de planton în noaptea lungă a iernii, dar cunosc ce presupune să stai de veghe la ușa încăperii în care se sforăie pe toate tonalitățile. Nu am amănunte nici de la pronunțarea sentinței și nici cât li s-a părut de dreaptă sancțiunea celor doi împricinați, dar sunt sigur că în sala de judecată s-a chicotit, s-a dat din coate și s-a surâs pe sub mustață, uitând că uneori pe … Citește mai departe
La „Bradul bun”
„Nimeni nu se poate duce în trecut să o ia de la capăt, însă oricine poate începe chiar de azi să construiască un nou final” – Maria Robinson.
Poate de aceea dăm uneori peste câte un brad bătrân ce răsfiră pace împrejur, mai ales dacă între rădăcinile lui stă scobită și o fântâniță cu apă rece, limpede, la care se apleacă călătorii pentru a-și ostoi setea, cum era cândva unul în Muntele Heniu. Rămas fără de măriri și fără de mirări, el are curajul de a privi cu detașare distanțele și diferențele, de a sta înfipt statornic în amintiri dragi, … Citește mai departe
O carte-concentrat cu învățăminte.
„Jurnalul fericirii” scrisă de Nicolae Steinhardt este „ o capodoperă, o carte a cărților, o carte contemporană cu Dumnezeu” (Dan Chelaru) și este „ în egală măsură o operă de bilanț existențial, dar și una conturând cristalizarea unei conștiințe în toate componentele ei (…) prinsă în toate, prin concretețe, și desprinsă de toate, prin puterea de generalizare. ” (Virgil Bulat)
În timp ce lecturam jurnalul unui alt mare scriitor de origine evreiască : Mihail Sebastian, mi-am amintit de o carte de căpătâi a literaturii române: „Jurnalul fericirii”, maiestuos scrisă de Nicolae Steinhardt, pe care am citit-o cu ani în urmă, … Citește mai departe