Într-o societate aflată în derivă și care nu deține o scară corectă de valori, se resimte o tot mai acută criză de modele pozitive. Nu caut să contest ce se spune adesea: că nici un pământean nu e perfect și că fiecare om ce a reușit în viață a comis probabil o greșeală ce îl descalifică din dreptul de a-i fi conferit titlul de „exemplu de urmat”. Țin să subliniez însă un alt fapt: un model pentru viață nu înseamnă o persoană fără păcat, numai bună de beatificare și de așezat în icoană, ci o persoană care, printre cusururile specifice … Citește mai departe
Cumințenia câmpului
Era seară târziu și ne îndreptam spre casă cu mașina când Andrei, volubil fiind (semn sigur de mulțumire pentru modul în care s-au derulat orele de antrenament în sala de dans), m-a întrebat fără preaviz: „Dacă ai putea călători în timp încotro te-ai îndrepta?”. Aflat încă sub impresia unei cărți citite relativ recent i-am răspuns pe nerăsuflate: „Înspre Grecia Antică, cu condiția să aflu acolo și țărmuri însorite, împânzite cu măslini înfloriți”, făcând referire la marea cenușie de ceață în care pluteau pe afară casele și copacii. Mă așteptam să facă vreun comentariu tipic adolescenților, dar nu, s-a întors doar … Citește mai departe
Miracolul numit femeie
Se spune că Dumnezeu a creat întâi bărbatul, așa cum întotdeauna se concepe o schiță înaintea realizării capodoperei ce reunește toată gama de strălucire, de rațiune și de simțire.
O definiție ce se apropie de adevăr este și cea dată femeii de Mahatma Gandhi : „ Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de sacrificiu, de suferință în tăcere, de umilință, credință și cunoaștere.”
În romanul „Raport către El Greco”, Nikos Kazantzakis prezintă, într-o abordare personală pătimașă, regăsirea raiului pierdut: „Pentru prima oară (…) am înțeles cât e de bun și cât … Citește mai departe
Magie albă
Dacă prin cărțile de basm ale copilăriei l-am întâlnit pe Roșu-Împărat și pe Verde-Împărat, în vecinătatea casei părintești, în „Vârvu livezii” cum îi spuneam cu toții, l-am cunoscut pe Albul Împărat. Nu unul, ci un pâlc de curați împărați. Îmi amintesc cu emoție primii ani de viață când eram pur și simplu fascinat de coloanele albe ale mestecenilor ce răsăreau din verdele pământului și se înălțau mândre spre albastrul cerului. Și mai târziu, când am aflat pentru întâia dată de existența raiului mi l-am închipuit aidoma mestecănișului ajuns la maturitate, prin grija și îndârjirea bunicului patern, cu policromul său covor … Citește mai departe
Mâțișori de mărțișor.
Trupul ațipit și dezgolit al salciei e primul care tresare la sărutul delicat al soarelui de primăvară, înfiorându-se într-un surâs, duios, de mâțișori. Acești amenți, cum se numesc ei de fapt, fac parte din suita micilor minuni cu care noul an ne răsfață de dimineață, mâțișorul fiind cel dintâi mărțișor ce vestește miracolul renașterii naturii.
Cu o denumire nu prea onorantă: Salix Caprea, și purtând veșminte comune, de duzină, peste an, salcia sălbatică este acum „gătită” și pregătită de marea gală a stagiunii de primăvară. Fiecare ram, fiecare vlăstar, și l-a împodobit cu grijă, cu gingășie, în inflorescențe cu tente … Citește mai departe