Altitudine

Furnica află cum arată muşuroiul, doar atunci când se caţără în copacul din apropiere. Ea nu poate avea o imagine de ansamblu asupra împrejurimilor cât timp mişună numai printre ierburi, cu sacul în spinare, ori umblă cu treburi doar pe culoarele încâlcite ale furnicarului.

Vedere de pe Muntele Heniu, înspre Ilva-Mică

Numai luarea în altitudine ne oferă percepţiile necesare unei viziuni, aşa cum orice revelaţie sau strategie are nevoie de înălţimi. Doar dacă reuşim să ne debarasăm de rutină, să ne depărtăm de noi și să ne privim de sus, cu detaşare şi oarecum obiectiv, ni se pot dezvălui mici … Citește mai departe

Cântarea cântărilor

Am recitit Biblia, după cum mi-am promis, cu ochii unei alte vârste, ocazie cu care am redescoperit o poezie de dragoste captivantă : Cântarea cântărilor, compusă de Solomon, ctitorul Templului din Ierusalim, regele înțelept care a conceput Proverbele (Pildele), precum și Eclesiastul, din Vechiul Testament.

E un poem romantic, chiar erotic, în care se face vorbire despre dragostea înflăcărată dintre Solomon și Sulamita, relevând magia iubirii umane și bucuria de a trăi în plenitudine și beatitudine.

E de fapt o tulburătoare declarație de dragoste trupească, în care două inimi se caută și se cheamă, își aduc laude și se invită … Citește mai departe

Înviere

„Domnul nostru a înscris promisiunea învierii nu numai în cărți, ci și în fiecare frunză a primăverii” – Martin Luther

„La fel ca și a te naște întâia oară, nu este nimic surprinzător să renaști; totul în natură este înviere” – Voltaire

ÎNVIEREA înseamnă IZBĂVIRE

Învierea, mântuirea morții și viața veșnică sunt miezul credinței creștine, dar să nu uităm că numai în „crucea noastră cea de toate zilele” aflăm portița ce ne conduce spre paradis, spre raiul promis, căci învierea, ce ne înalță și ne împlinește, presupune în prealabil un sacrificiu. Tocmai de aceea trebuie să ne ducem crucea suferințelor … Citește mai departe

Capul Beneșului (Munții Rodnei)

Muntele este o părticică din paradisul terestru ce poate fi privit şi în pripă, în treacăt, din maşină sau telescaun, dar dacă nu o facem îndelung şi temeinic, complet şi contemplativ, nu ajungem să-l cunoaștem și să-l înțelegem. Când nu i-am călcat cărările cu pasul tremurător de osteneală, având rucsacul în spate şi broboane de sudoare ce ni se rostogolesc de pe faţă pe gât, iar mai apoi pe şira spinării, nu ştim cu adevărat ce este muntele. Îl putem descoperi doar cutreierând potecile şi cotrobăind în măruntaiele lui. Îl putem pricepe numai dacă îl ascultăm cu atenţie, îl adulmecăm … Citește mai departe

Nicolae Bălan

Desaga e deosebită, fiind o dovadă a iscusinței țăranului român. E o simplă traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa, dar care prin aspectul său de cumpănă, de balanță, asigură o echilibrare a poverii purtate.

Cu o astfel de desagă intrăm fiecare pe poarta vieții veșnice și ne ducem în fața Domnului. În partea din față purtăm lucrurile bune făcute și valorile dobândite : milostenie, smerenie, dragoste, dreptate…, iar în partea din spate cărăm fărădelegile, patimile, slăbiciunile, metehnele, prilejurile ratate de a face fapte bune. Când va deșărta desaga în fața tronului marelui judecător, … Citește mai departe